Prima pagină > Patrie > PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: “Urmeaza pieirea!”

PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: “Urmeaza pieirea!”

UN VARF DE LANCE IMPOTRIVA POPORULUI ROMAN

(fragment dintr-un interviu pentru revista “Credinta ortodoxa”– 2006)

– Părinte Nicolae, vă solicităm să vorbim despre avort şi despre consecinţele acestuia. Prima întrebare ar fi: în istoria omenirii şi în istoria poporului român femeile au făcut avorturi?

– În vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau creşti­ne, iar în vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regulă, cum a devenit astăzi. In prezent se omoară mai mulţi copii decât se nasc. O femeie naşte un copil şi omoară opt, naş­te, trei şi  omoară douăzeci. Părintele Cleopa a descoperit cel mai mare număr de avorturi: cin[ci]zeci si cinci! De reţinut că avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite şi cu­nunate de noi. Adică avorturile le săvârşesc ortodocşii – astfel de oameni suntem noi! De regulă, ucid prunci nenăscuţi acei oameni, atât bărbaţi cât şi femei (căci bărbaţii sunt mai vino­vaţi decât femeile), aflaţi sub o oarecare influenţă: de la vecini, de la cunoscuţi, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planning familial, de oriunde, mai ales de la propria comodi­tate. Eu cred că înmulţirea avorturilor este un vârf de lance îndreptat împotriva poporului nostru şi împotriva credinţei noastre. Pentru că, observaţi, tehnica avortului şi celelalte teh­nici opritoare de la viaţă vin din Occident. Inainte, această teh­nică a împuţinării neamului venea de la Istanbul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reuşit să micşoreze neamul nostru.

– Se ştie şi mereu aţi spus la conferinţele pe care le-aţi ţinut în ţară, că românii au un număr extrem de mare de avorturi în raport cu mărimea populaţiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale în cei 16 ani de aşa zisă libertate.

– În anii postdecembrişti sunt înregistrate peste 17.200.000 de avorturi [intre timp, statisticile mai noi au numarat pana la peste 21 de milioane pana in anul 2008 – interviul cu pr. Tanase fiind ceva mai vechi, din 2006, n.n.] Asta înseamnă aproape numărul populaţiei rămase în ţară. Daca ţinem cont că din 22 milioane vreo 4 milioane de români au plecat peste graniţă, rezultă că au rămas 18 milioa­ne, ceea ce înseamnă cu au fost ucişi atâţia prunci câţi oameni mai sunt acum în România.

– Oare de ce noi, popor ortodox, cu o veche tradiţie a familiei, am ajuns în această situaţie incredibilă?

Să ştiţi că nu contează numărul de copii născuţi, ci numă­rul de copii crescuţi, educaţi şi destinaţi împărăţiei lui Dum­nezeu, raiului. În schimb, se contabilizează numărul de avorturi. Nu este important câţi copii ai, ci câţi ai omorât. O femeie poate să nască un copil şi atât. Poţi avea 18 copii, dar să ucizi unul şi, dintr-odată, intri în rândul criminalilor. Şi nu crima în­ sine este problema cea mai gravă, ci lipsirea copilului de lu­mina dumnezeiescului botez. Crima este un rău cumplit, dar marele rău, nerezolvabil, rămâne lipsirea pruncului de botez.

– Revin la întrebarea de mai înainte: de ce se comit la noi în ţară atât de multe avorturi?

Din două motive: lipsa de credinţă şi comoditatea. Dacă am avea credinţă în Dumnezeu, nu am omorî chipul Lui în om. Nu este mai comod să scapi de un prunc sau să nu zămisleşti copii, decât să naşti? A naşte un copil înseamnă să-l porţi nouă luni în burtă, să faci unele tratamente, să iei calciu dacă este nevoie, să stai blocat în casă, apoi să-ţi pierzi somnul, să depui efort de îngrijire şi protejare a copilului născut.

– Totuşi, sunt alte popoare care dispun de comodităţi mai mari decât noi, prin prosperitate şi nivel de trai, şi nu sunt campioni mon­diali la avorturi.

Nu sunt campioni la avorturi cu chiureta, pentru că asta mai şi doare, dar sunt de departe campioni la prezervative şi la anticoncepţionale. Este un alt fel de ucidere. Opunerea la viaţă este mai grea decât eliminarea vieţii. Prezervativul în­seamnă a te opune vieţii, a te opune momentului când Dum­nezeu vrea să sădească suflet într-un corp conceput de bărbat şi femeie.

– Pilulele antibaby, anticoncepţionalele, sunt tot otrăvuri ucigaşe?

Da, pentru ca ele nu sunt anticoncepţionale, ci sunt avortive. Dacă ar fi anticoncepţionale, ar conduce la alt fel de păcat, dar sunt avortive, omoară copilul până în 14 zile.

– Dacă la noi păcatul avortului are proporţie de masă, catastrofală, oare nu în aceeaşi măsură şi largă cuprindere apasă şi pedepsele de sus? Cum vedeţi dumneavoastră urmările acestei înmulţiri incredi­bile a pruncuciderilor?

Urmează pieirea! Dumnezeu priveşte şi pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi la fel, plouă la fel peste toţi, răsare soarele şi-i lu minează şi-i încălzeşte fără deosebire pe credincioşi şi pe necredincioşi. Dumnezeu ne priveşte ca pe un tot. La judecată vom veni cu neamul nostru, nu separat. Vom fi judecaţi ca persoane, dar în neamul nostru. Dacă un neam se opune lui Dumnezeu, luptă împotriva Lui, are ca viitor pieirea! Ar fi o nădejde ca poporul român să scape, dar este stăpânit de acest păcat îngrozitor. Un păcat aşa de mare lângă tradiţii aşa de frumoase, lângă credinţa jertfelnică şi mărturisitoare.

– Un paradox!

Da. Suntem ţara cu 543 de mănăstiri, cu peste 6.000 de că­lugări, ţara cu cele mai multe Liturghii, ţara cu cele mai multe biserici pe metru pătrat. Suntem ţara cu oameni ce pot sta în genunchi nopţi întregi, ţara care, în anumite momente ale istoriei, a salvat Sfântul Munte, iar acum salvează Occidentul prin credinţă, ţara în care toţi oamenii luminaţi îşi pun nădejdea. Ei bine, ţara aceasta trebuie distrusă, să rămână o suprafaţă cu păduri, cu iarba verde, cu autostrăzi, un loc unde se face turism şi atât.

În biserici şi mănăstiri se va admira arta, nu se va căuta Liturghia, ci spoiala, nu esenţa. Sunt şi acum ghizi de mănăstiri care vorbesc exclusiv despre arta constructorilor şi zugravilor de biserici, împuie capul pelerinilor cu istorie, fără să le spună nimic despre Liturghiile săvârşite acolo. Au existat chiar hotărâri de genul: „Nu mai slujim în biserica aceasta, că se afumă pictura”. Dacă s-ar ridica din mormânt ctitorul bise­ricii şi ar auzi aşa ceva, imediat ar dărâma locaşul. Ctitorul n-a pictat-o ca să nu se mai slujească, ci ca să fie Sfânta Liturghie continuu. În teologia rusească există o afirmaţie: la sfârşitul lumii toate bisericile se vor transforma din materie în imateri­al şi se vor ridica la cer, este vorba de bisericile în care s-a slujit Liturghia. Vă daţi seama ce valoare liturgică mântuitoare are biserica! Ei afirmă, dar nu au temei teologic. Dar faptul că afir­mă nu este puţin lucru.

În noaptea de înviere, creştinii vin la biserică la ora 12 şi pleacă la 12,30. Rămân bisericile aproape goale şi ei se duc la mici, la discoteci, la chefuri. Pastele are o importanţă de jumătate de oră pentru ei. Nu-i condamn pe acei oameni, nu spun ca ei sunt mai păcătoşi ca noi, dar ei n-au înţeles. Diferenţa dintre ei şi cei 4,3% care stau în biserică este de voinţă. Noi deosebim oamenii în buni şi răi, drepţi şi păcătoşi, învăţaţi şi neînvăţaţi. Împărţirea nu este corectă. Oamenii se împart în două mari categorii: cei care vor şi cei care nu vor. Nu în­seamnă că cei care vor sunt sfinţi, ci nădăjduiesc ca, la vrerea lor, Dumnezeu să pună mila Lui. Asta-i diferenţa, pentru asta există Biserica: un spital unde se tratează păcătoşii. Neînţele­gerea bisericii duce la sminteală. De ce este atacată Ortodoxia? Pentru că încearcă să facă voia lui Dumnezeu.

– Ce semnificaţie are faptul ca mulţimi uriaşe îi aşteaptă pe fotbalişti şi-i aplaudă?

Că Dumnezeul românilor este fotbalul, dar nu al tuturor românilor, ci numai al celor nebuni. De data asta împărtim în zdraveni la cap şi în nebuni. Cei zdraveni sunt oameni care vor să se mântuiască, iar nebunii sunt aceia care nu mai vor. Asta nu înseamnă că ei nu sunt oameni buni. La doi metri de noi avem tangenţă cu oameni care nu vor să meargă la biseri­că, dar care sunt buni la inimă. Te ajută, îţi dau, îţi trec cu ve­derea, dar nu vor să vină la Dumnezeu. Au o limită, un baraj în suflet. Şi nu-i permis să facă aşa ceva, nu ne dau voie Eminescu, Iorga, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Brâncoveanu, Matei Basarab, Vasile Lupu. Aceştia ne interzic să ne compor­tăm astfel, ne ruşinează pentru că suntem scuipători în obra­zul lui Hristos. Ştim acest lucru şi îl ştiu şi ei, pentru că avem religie în şcoli, dispunem de multe cărţi. Eu, când intru într-o librărie, mă cutremur de ceea ce văd: constat câte cărţi n-am citit, câte s-au scris şi pot fi cunoscute.

– Părinte, poate fi înfiripată credinţa într-un suflet numai prin voinţă?

Nu numai prin a vrea, dar începe prin a vrea. Hristos a în­trebat de atâtea ori: „Vrei să te faci sănătos?” unuia care zăcea de 38 de ani. Întrebarea aceasta „Vrei să fii sănătos?” îi pare aiurea, nelalocul ei. Dar Hristos a rostit-o. Fiindcă El pune ac­centul pe libertatea voinţei omului.

– Totuşi, dacă ar vrea poporul nostru, dacă ar proceda ca la Ninive, nu s-ar putea salva?

Ba da. Dar mai există această putere? Ce zice? Că, în vre­mea din urmă, se va lua harul, asta înseamnă că se va lua pu­terea de a vrea.

Cum, vor fi lăsaţi oamenii sub ispitirea satanicească?

Este ceva care se sfârşeşte. Ai vrea să vrei şi nu mai poţi să vrei, aşa se defineşte această sfârşeală. Femeile, de pildă, că ele sunt mai sensibile, în loc să rezolve problema avorturilor punând ceva în loc, fac pomelnice cu Ion şi Ioana, Ion, Ioana, Ion, Ioana, umplând liste întregi cu aceste nume. Cineva a adus la biserică 62 astfel de nume. Şi-au „botezat”, numai ele ştiu cum, copiii avortaţi şi au început să facă parastase pentru ei. Asta este altă nebunie!

– Ce ar trebui să pună, de fapt, în loc?

Copii. Nu neapărat să facă, dacă nu mai pot, ci să acţioneze împotriva avorturilor, să-i convingă pe alţii să lase pruncii în viaţă. Ori noi, la două minute, comitem păcatul ăsta în ţara. La trei minute auzim: „La vremurile acestea îl mai naşti?” La pa­tru minute se repetă tirada: „Nu eşti zdravănă la cap! Să mai creşti încă un copil?” După ce că suntem criminali, nenorociţi şi proşti, continuăm să-i convingem şi pe alţii să omoare! În loc să sărim de gâtul ei, să o pupăm, să o lăudăm, să o încura­jăm pe aceea care are sarcina, îi cerem să devină ucigaşă. Ne­-am tâmpit de tot. Dacă ar învia strămoşii noştri şi i-am pune de o parte iar pe oamenii de acum i-am aşeza de cealaltă parte, nu s-ar recunoaşte unii cu alţii. Adevărul este că nu ne mai recunoaştem strămoşii, dar nici măcar semenii contemporani.

– Îmi amintesc din Pateric un cuvânt care spune ca Dumnezeu îl lasă pe om să păcătuiască, să coboare în tunele întunecate, pentru ca sa aibă de unde se întoarce, pe genunchi şi pe coate, înapoi la lumină.

De acord. Dar nu la sfârşitul lumii. Ceea ce spun Sfinţii Părinţi este valabil în toată istoria, însă noi trăim acum ultimele vremuri, care nu se ştie cât vor dura, trei mii de ani, trei ani sau trei zile, nu ştim. La căderea Constantinopolului, Dum­nezeu le-a mai dat ortodocşilor 20 de ani răgaz să-şi revină. Cum? Timur Lenk, apărut din deşert, i-a învins pe turci, l-a luat pe Baiazid, care îşi propusese să dea ovăz calului pe altarul catedralei din Roma, l-a pus într-o cuşcă şi apoi l-a omorât. Astfel au primit grecii ortodocşi un răstimp de 20 de ani, dar tot nebuni au rămas şi tot mândri… Părintele Nicodim Măndiţă a vorbit mult despre cauzele căderii Constantinopolului, cetatea Ortodoxiei. Şi la ora actuală încă se mai speră în revenirea Sfintei Sofia la statutul de catedrală ortodoxă, în condi­ţiile în care oraşul are acum 14 milioane de turci şi 12 mii de ortodocşi. În Istanbul, preoţii, în afară de patriarh, n-au voie sa umble îmbrăcaţi în reverendă, decât dacă sunt turişti, dar şi aceia riscă foarte mult. Acolo, astăzi, mitropoliţii, episcopii, arhimandriţii umblă în costum şi cravată. Vă daţi seama, de la 1453 până în 2006, nu s-a rezolvat problema cetăţii care a fost inima Ortodoxiei. De ce? Din cauza unor păcate grave pe care ortodocşii le-au săvârşit în capitala lor.

– Comparând păcatele, putem conchide că vom păţi şi noi ceea ce a suferit Constantinopolul?

Noi nu mai avem ce păţi. Ce să păţim mai rău decât este? În momentul în care nu mai poţi creşte o găină în curtea ta, ca să ai cu ce te hrăni, ce poţi păţi mai rău?

– Totuşi, purtam o discuţie duhovnicească şi nu o putem încheia fără nici o speranţă.

Într-adevăr, fără nici o speranţă! Am nădejde, dacă mai am putere. Ori, poporul nostru este vlăguit de lipsuri materiale, de sărăcie şi, mai ales, de păcate şi patimi. În al doilea rând, a produs preoţi în care nu se mai bizuie, are şi preoţi buni, dar au rămas puţini, ce mai pot face aceştia! Apoi, dacă îi iei la bani mărunţi pe cei 4,3% credincioşi care vin la biserică, vei observa că mulţi sunt cu mintea la interese, la alte lucruri, nu la Liturghie. Dacă mai există putere pentru a vrea o schimba­re, scepticismul meu nu este valabil. Însă eu nu văd puterea, unde mai este, în ce constă ea?

– În acest spectru întunecat, apocaliptic al  discuţiei, vă întreb, oare ce pedepse urmează să primim?

Nimic. Nu mai urmează nici o pedeapsă. Cea mai mare pe­deapsă este ca Dumnezeu să te lase la mintea ta. Dumnezeu nu pedepseşte, El nu face rău. Pedeapsa este efectul acţiunii diavoleşti acolo unde Dumnezeu, cu lucrarea Lui, a fost izgo­nit de noi. De fapt, pedeapsa este lipsa lui Dumnezeu, absenţa protecţiei Sale. El este atotbun şi atotdrept şi dacă noi nu-L vrem, fiind liberi, atunci ne lasă la mintea noastră. Chiar dacă prin raţiune, sentiment şi voinţă suntem ca El, ajungem la mâna diavolului şi se întâmplă ceea ce vedem cu toţii. Vă pre­zint în ton apocaliptic aceste lucruri, poate se conştientizează cineva şi astfel poate să scape. Ce fel de oameni conştienţi suntem? Predai religie 8 ani de zile, chiar 12 ani şi vezi, la urmă, că rezultatul este zero. Asta fiindcă, în paralel cu educaţia de la şcoală, acasă şi pe stradă, copilul află altceva, mereu altceva, contrar. Este posibil ca la o nuntă intelectuali de primă mana, doctori, ingineri, profesori să danseze manele?

– Părinte, cum credeţi că sunt receptate ideile Pro vita în societatea noastră?

Pro vita a fost o noutate în societatea românească până nu demult. Acum nu mai este o noutate dar nu mai este o pro­blemă nici în discuţii, nici în apariţii de presă, etc. Pentru că cineva a ştiut să creeze probleme şi omul nu mai are timp să se gândească la viaţă, la consecinţele nenaşterii, la consecinţele avortului şi mai ales la consecinţele aşa-ziselor anticoncepţi­onale. Aşa că Pro vita nu este o noutate, dar nici ceva deja cultivat, ceva despre care oamenii să ştie îndeajuns. Uneori se confundă Pro vita românească cu o atitudine continuă a miş­cării Pro vita internaţionale, care este agresivă, care blochează medicii, blochează clinicile; care se culcă la pământ – treabă care este interesantă, dar nu este proprie românilor.

– Cum pot ajunge ideile Pro vita la populaţie? Mersul ideilor este zona elitei, elita se adaptează cu ideile. Şi aş vrea să faceţi aici referire la presă, la intelectuali şi chiar la cler. Ideile ajung în presă, la televi­zor şi ele sunt după aceea receptate, ascultate, respinse sau neauzite de mase.

Dacă este să încep cu presa, depinde de presă. În gene­ral, ea face jocul cuiva. Presa independentă este puţină. Presa vehiculează datele statistice, cel puţin din domeniul demografic, dar nu face nicio legătură între aceste date. Este clar că dacă îmbătrânirea populaţiei se produce rapid, în curând noi nu vom mai avea oameni care să muncească. În Curen­tul am văzut un titlu de genul: „Femeile sărace şi neinformate fac copii mulţi”. În orice discuţie pe care o avem, expunem cauzele avortului ca fiind necredinţa şi comoditatea. Discuţia întotdeauna se deschide afirmându-se făptul că se fac avorturi din cauza problemelor sociale: lipsuri financiare, lipsuri ma­teriale. Dar să ştiţi că cei mai mulţi patroni nu au deloc sau au numai 1-2 copii. De ce? Ori e vorba de necredinţă, ori de comoditate şi dorinţa de a progresa. Problema e că deşi au bani, nu fac copii. O familie – tata, mama – pot da copilului şcoală, bani, maşină, casă, facultate, cont în banca, etc. Însă nimeni nu-i poate da copilului viitor. Viitorul îl dă numai Dumnezeu. Şi atunci este foarte important să ştim că viitorul copilului nostru este în funcţie de atitudinea noastră fată de viată. Dar, din păcate, noi nu mai avem o atitudine faţă de viaţă, suntem contra vieţii, contra naşterii, contra creaţiei – că noi prin asta ne asemănăm cu Dumnezeu: procreând. Dacă am întrerupt asta, deja i-am spus lui Dumnezeu: „Stai în ale Tale!”, ca şi cum am putea limita acţiunea Lui.

– Aţi avut discuţii cu oameni politici. Cum sunt receptate aceste atitudini Pro vita printre ei?

De exemplu, Asociaţia Pro vita Brâncoveanu a făcut în trei rânduri scrisori preşedinţilor Iliescu şi Constantinescu, propunându-le să se delimiteze de legea care permite avortul. Oamenii politici evită să-şi exprime părerea, chiar dacă au o părere. Referitor la cler, e aceeaşi situaţie tristă. Sunt preoţi care spun: nu putem predica contra avortului prea mult, pen­tru că ne pierdem femeile din biserică.

– Ce ar putea să facă preoţii?

De tot ceea ce se întâmpla negativ în România este de vină preotul. Pentru că dacă preoţii ar reuşi să controleze aspecte­le morale, aspectele financiare şi materiale ar veni de la sine. Dacă preoţii ar reuşi în scaunul spovedaniei să determine un om să rămână om... Ginecologii, că pe ei îi atacăm în spitale când răspândim pliante, ne spun: Creştinii voştri vin să facă avort! Voi i-aţi botezat, voi i-aţi cununat, voi i-ati spovedit şi împărtăşit, iar ei vin la noi să le facem avort!” În momentul acesta, ei au dreptate. Desigur, aceasta nu justifică crima lor, dar pune în evidenţă relaţia pe care noi nu o mai avem cu des­tul de mulţi dintre credincioşii noştri.

– Preoţii au de obicei mulţi copii?

Nu contează câţi copii ai, contează câţi ai omorât. În ge­neral, la noi nu există o imagine bună a femeii cu mulţi copii. Pe mine, când mă întreabă lumea câţi copii am, le spun: doi băieţi, o fată şi încă doi băieţi. Ca să nu creadă că am vrut neapărat să am şi o fată. Un preot din Franţa, când l-am întrebat acest lucru, a răspuns: „Şase copii cu o singură soţie“, pentru că în Franţa este obişnuit ca oamenii cu mulţi copii să-i aibă din 2-3-4 căsătorii.

– Ce-ar putea face organizaţiile Pro vita din România?

Pentru mileniul trei, este clar că ideea Pro vita ar trebui să devină misiunea de căpetenie a Bisericii. De aici pleacă totul – de la naştere şi nenaştere. În momentul în care se întâmplă o crimă, de ea este vinovată o persoană, de avorturi şi de lipsa naşterilor se fac vinovate popoarele. Dacă se fac vinovate po­poarele, Dumnezeu este silit să aplice dreptatea, în bunătatea Lui. Aţi văzut filmul Cine leagănă copilul, unde se arată foarte clar ce se întâmplă cu memoria genetică a uterului? Savanţi ruşi şi americani au făcut experimente, au încrucişat armăsa­rul cu zebra şi zebroiul cu iapa şi, după cinci ani, nu au reuşit nimic. După alţi cinci ani, iapa a fătat un mânz zebrat, iar zebra, un mânz nevărgat.

– Cum s-ar traduce acest experiment?

Sf. Apostol Pavel reia textul din Vechiul Testament şi îl comentează, zicând că va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Nu un suflet, un trup. Să înţelegem că aici avem de-a face, pe de o parte, cu o taină şi, pe de altă parte, cu o contopire. În ziare mai apare câte un scandal de genul: o femeie albă, căsătorită cu un soţ alb, a născut un negru, iar ADN-ul arată că bebeluşul îi aparţi­ne respectivului soţ. Problema este alta: dacă eu mă căsătoresc cu o fată care a avut relaţii sexuale cu unul-doi sau mai mulţi bărbaţi, mi se va naşte din ea un copil cu caracterele mele şi cu caracterele celorlalţi, ceea ce mie nu-mi convine. Atunci savanţii americani şi ruşi au ajuns la concluzia că ar fi bine să revenim la abstinenţă. Iar aspectele genetice sunt cele care demonstrează imediat unde şi cum am greşit”.

(in: Parintele Nicolae Tanase, “Sot ideal, sotie ideala”, Editura Anastasis, 2011)

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro

Anunțuri
  1. 07/09/2011 la 11:06 AM

    NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar (partial) – cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea la …), fie integral – dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.

    In privinta acestui articol si nu numai, va rugam ca cel putin sa-i puneti un titlu diferit, pe cat posibil, nu sa clonati chiar identic postarile noastre. Va multumim!

    Doamne, ajuta!

    • 07/09/2011 la 1:11 PM

      Ok, multumesc si eu pentru intelegere si avertisment.

    • Sofia
      05/11/2012 la 10:07 PM

      Nu nimai avortul cu chireta doare…Orice avort, in orice forma si la Avortul, in orice forma si la orice virsta materna si fetala e urmat de dureri! In plus, exista dureri mai mari decit alea fizice, si care nu se pot trata cu pasile si nici in timp…
      Natalitatea in Romania e o problema dramatica, care se va intoarece (deja!) chiar importiva noastra dpdv economic, insa e o crima si sa aduci pe lume copii pe care apoi nu ii poti creste. Cind trimiti un copil la culcare falmind e o crima la fel de mare! S-a gindit cineva cum e sa fii parinte in Africa, sa-ti vezi copilul stingindu-se de foame?!Saracia si descresterea natalitatii merg mina in mina! Pina cind starea natiunii nu se va echilibra si familiile nu vor avea resurse materiale pt. a rezolva anumite neajunsuri, problema va continua sa existe…si fara contraceptie si planning…asta este…!

      • 06/11/2012 la 9:24 AM

        Indemn mai degraba la o gandire duhovniceasca. Ne-am cam lasat dusi de val si analizam totul din punct de vedere economic. Daca intemeiezi o familie crestina si traiesti crestineste poti creste un copil cu minim de resurse pentru ca ai binecuvantarea lui Dumnezeu. Gandind pur economic lumea in ziua de azi tinde sa nu mai creasca copii. Familia crestina are printre principalele obligatii sa nasca prunci. Asta e o problema. A doua probelma e cresterea lor dupa ce i-ai nascut, pentru ca exista situatia larg raspandita sa cresti mici paraziti in loc de copii, asta din cauza unei educatii precare. Va recomand conferinta domnului Virgiliu Gheorghe: Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor in lumea de azi.

      • 06/11/2012 la 11:05 AM

        Iti recomand si cartea „Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi” din scrierile parintelui Arsenie Boca.

      • Sofia
        06/11/2012 la 5:35 PM

        Citi copii ati crescut? Orfelinatele din Romania sunt pline de copii abandonati, majoritatea din cauze materiale…Cind nu ai ce pune pe masa, e cam greu sa functionezi zi de zi…mergeti si spuneti astea unei familii nenorocite din Moldova…Daca toata problema e duhovnicesca si nu economica, de ce sunt atitia copii abanadonati? Familiile crestine, inclusiv de preoti de ce nu infiaza acesti copii, sa-i creasca ortodox? Majoritatea preotilor au numai 2 copii…Cu o fi asta oare…fara contraceptie? …sunt medic, stiu ce vorbesc, am vazut multe prin spitale, inclusiv femei nenorocite, copii tratati jalnic pt. ca nu au fost doriti si vieti nenorocite…! Si am mai vazut ceva…milioane de romani ortodocsi care merg duminica la biserica, se imbraca frumos, asculta slujba si…sunt goli pe dinauntru…ipocrizia e mare si e cultivata ca sport national! Doresc sa vad o biserica care sa simta pt. poporul roman, sa vad orfelinate, spitale, case de batrini, etc finantate de biserica, slujite de preoti si maici, orfani ocrotiti de BOR, ca inainte de ’47. Deplingem sarcinile pirdute, dar nu suntem in stare sa ne ingrijim de cei deja nascuti…! Bine a spus Domnul Iisus ca „Omul nu traieste doar cu paine”, reciproca e adevarata, cuvintul „paine/mincare” nu a fost omis!!! In perioada 2005-2008 cind nivelul de trai in Ro a crescut, numarul abandonurilor si al avorturilor a scazut; numarul nasterilor si casatoriilor a crescut, reflectind o relatie directa intre situatia economica si aceste probleme. Cel mai trist exemplu este cel al Greciei ortodoxe, unde mii de familii cu s-au vazut nevoite sa-si abandoneze copii din cauza crizei economice(unii mari, de 8-10 ani), dupa ce i-au crescut cu eforturi…! Asta reflecta din nou importanta situatiei economice. Nu pot sa nu ma intreb daca, cu adevarat cine e (mai) vinovat o femeie care renunta la o sarcina pt. ca nu are posibilitati sa creasca (inca) un copil, sau societatea ipocrita, indiferenta?! Realitatea spune clar si trist 97-98% din bogatiile planetei sunt in mina a citeva sute-o mie de oameni, majoritatea crestini…restul de 7 miliarde traiesc cum pot…! Totusi, tarile in care se traieste decent, cu nivel de trai ridicat, cu posibilitati si potential, avortul este practicat rar, reflecting din nou importanta situatiei economice. Si, ironic, in acele tari, Suedia, Danemarca, Germania, etc…bisericile sunt goale! Ironic, nu?!
        Cit despre educatie…asta cere bani…multi…ca sa fie de calitate si fara toate astea…un copil este in lanturi, in lanturile unei societati care nu iarta si care exploateaza orice slabiciune, in special cea materiala! Uitati-va la America Latina…copii care muncesc de la 7-8 ani pe cimp, analfabeti, cu 3-4 frati mici acasa, abea avind ce minca. In Filipine, la fel…si toti crestini, tari catolice cu traditie! Acei copii sunt deja in lanturi!

      • 07/11/2012 la 9:21 AM

        Din 1990 pana in 2012 au fost totusi doar 4 ani de criza, o perioada scurta de boom economic si restul o tranzitie care nu a fost la limita subzistentei. In aceste conditii romanii au 20 milioane de avorturi inregistrate, nu vreau sa ma gandesc la totalul lor si cu cele neinregistrate. Ideea e sa nu generalizam, avortul nu se practica exclusiv din motive economice. Cele mai multe avorturi sunt practicate de tinerele necasatorite, multe avorteaza de rusine, ca nu sunt pregatite sau ca baiatul o lasa daca vrea copilul. Oricum o lasa si daca avorteaza, e demonstrat statistic. Spuneti-mi va rog, daca romanii ar avea o familie crestina adevarata si nu s-ar desfrana cate avorturi credeti ca am mai avea in tara. Eu cred ca foarte putine, si numai in acest caz ar fi cele din motive pur economice.
        BOR nu mai e ce-a fost, la momentul actual e condusa de patriarhul mason. Daniel Ciobotea, care nu gandeste crestineste ci gandeste draceste as putea spune. In planul lui, sau in ordinele venite de la stapani, singurul interes e pentru ecumenism. Ori Sfintii Parinti nu discutau cu ereticii, iata ca noi ne-am modernizat, am dat deoparte invatatura care o tinem de 2000 de ani si asculktam invatatura satanei. Cat despre orfelinate si azile de batrani, as putea sa va dau zeci de exemple de manastiri care ocrotesc copii abandonati si batrani. Chiar parintele Tanase, la al carui interviu comentam e tata pentru 300 de copii la Valea Plopilor.
        Intr-adevar, societatea e ipocrita, de aceea nu trebuie sa ascultam de duhul lumii, de stapanitorul veacului acestuia si ar fi bine sa tinem invatatura Sfintilor Parinti. 97-98% din averea pamantului e concentratat in mana a catorva oameni, dar gresiti cand spuneti ca sunt crestini. Ei sunt de fapt evrei sionisti, ceea ce e cam anticrestin. Credeti ca e intamplatoare toata asuprirea asta a tarilor ortodoxe, a credintei adevarate. Credeti ca comunismul a fost aleatoriu implementat in majoritatea tarilor ortodoxe?

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Invitaţie la Ortodoxie

"Teologia ortodoxă nu este rodul unei îndeletniciri abstracte și tihnite, ci fructul neprețuit și binecuvântat al celei mai înalte trude și încordări sufletești." (Părintele Patriarh Teoctist)

%d blogeri au apreciat asta: