Prima pagină > Ortodoxie, Sfinti Romani > MONAHUL GALACTION ILIE – Mănăstirea Sihăstria

MONAHUL GALACTION ILIE – Mănăstirea Sihăstria

MONAHUL GALACTION ILIE
Mănăstirea Sihăstria

(1882-1946)

a. Viaţa

Acest călugăr îmbunătăţit s-a născut în comuna Pipirig-Neamţ, din părinţi săraci. În tinereţe a fost cioban la oile satului. Apoi, dorind să urmeze lui Hristos, în anul 1918 a intrat în nevoinţa călugărească la Mănăstirea Sihăstria, în anul 1925 a primit tunderea monahală de la stareţul Ioanichie.

Aici a avut aceeaşi ascultare binecuvântată. Timp de 25 de ani a păstorit oile mănăstirii. În toamna anului 1946 s-a mutat la cele veşnice cu sufletul împodobit de multe fapte bune.

b. Fapte şi cuvinte de învăţătură

  1. Spunea ucenicul său că părintele Galaction nu mânca niciodată până nu-şi făcea obişnuitul canon călugăresc. Când îl chemau fraţii la masă, bătrânul răspundea:
    – Iertaţi-mă, fraţilor, eu nu mi-am făcut pe astăzi datoria către Dumnezeu. Deci, cum să mănânc dacă nu mi-am făcut datoria?
    Apoi părintele se retrăgea în pădure îşi termina rugăciunile şi metaniile şi aşa stătea la masă.

  2. Spunea iarăşi ucenicul său că bătrânul nu mânca miercurea şi vinerea până seara, după ce răsăreau stelele. Atunci, părintele îşi făcea semnul crucii, cerea iertare de la toţi, lua anafura şi apoi mânca liniştit. Odată l-a întrebat ucenicul:
    – Părinte Galaction, ziua este mare şi sfinţia ta eşti slab şi bătrân. Nu ar fi bine să dezlegi cu masa mai devreme?
    – Frate Costache, ascultă ce mi-a spus părintele Atanasie din Mănăstirea Neamţ. Odată, un sfânt a văzut ducând un mort la groapă, iar înaintea şi în urma sicriului mergeau doi îngeri frumoşi. Atunci sfântul i-a întrebat: „Cine sunteţi voi?” Iar îngerii au răspuns: „Eu mă numesc Miercurea şi eu Vinerea! Am venit aici cu porunca Domnului să ajutăm acest suflet, care în toată viaţa a postit miercurea şi vinerea în cinstea patimilor lui Hristos”.
    De când mi-a spus părintele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mâncat nimic în aceste zile, ca să-mi ajute şi mie Sfânta Miercuri şi Sfânta Vineri în ceasul morţii.

  3. Acest smerit părinte, dacă vedea pe cineva trecând pe lângă stână, îndată zicea ucenicului său:
    – Du-te, frate Costache, şi cheamă pe omul acela să stea la masă cu noi. Că aici la oi este izvor şi dacă nu dai deloc din el, izvorul seacă. Iar dacă dai câte ceva, Dumnezeu ţine oile sănătoase şi nu se cunoaşte de unde dai, că este binecuvântarea Domnului peste noi.

  4. Mai spuneau ucenicii lui că n-au văzut niciodată pe părintele Galaction să mănânce singur sau pe ascuns. Dacă primea ceva de mâncare din mănăstire, nu gusta nimic până nu venea la stână. Aici îi chema pe toţi şi împărţea egal la fiecare.
    – De ce nu mănânci niciodată singur, părinte Galaction? îl întrebau fraţii. Iar el le răspundea:
    – Mare primejdie este pentru călugăr să mănânce pe ascuns! Apoi, cu inima plină de pace, adăuga:
    – Ei, fraţilor, dragostea şi cu frăţia mult întrece bogăţia!

  5. Părintele Galaction era cel mai sărac călugăr din mănăstire. Avea un singur rând de haine, un cojoc şi câteva schimburi. Odată l-a întrebat ucenicul:
    – De ce nu-ţi faci şi sfinţia ta nişte haine bune, cum au ceilalţi părinţi? Iar bătrânul i-a zis:
    – Frate Costache, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am întâlnit umblând cu oile prin munte. Acela mi-a spus: „Părinte Galaction, să ai atâta avere cât să o poţi duce o dată în spate, când te muţi dintr-un loc în altul”. Apoi mi-a adăugat: „Să nu-ţi rămână niciodată canonul de metanii, să zici neîncetat rugăciunea lui Iisus şi să te împaci cu toţi mai înainte de asfinţitul soarelui. De vei păzi toate acestea, Dumnezeu îţi va face parte de mântuire”.

  6. Altădată a întâlnit bătrânul în pădure un pustnic sfânt şi l-a întrebat:
    – Spune-mi, părinte, când va fi sfârşitul lumii? Iar cuviosul sihastru, suspinând, i-a răspuns:
    – Ştii când va fi sfârşitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin!, adică va lipsi dragostea între oameni. Apoi, sărutându-se unul pe altul, s-au despărţit.

  7. Seara, obişnuia părintele Galaction să pună pe fraţi la citit, din Pateric şi din Sfânta Scriptură, că foarte mult dorea să asculte cuvântul Domnului.
    Odată a zis ucenicului său:
    – Frate Costache, te rog mai citeşte în Sfânta Scriptură despre răbdarea lui Iov.
    Cât timp fratele citea, părintele Galaction lăcrima. Apoi a adăugat:
    – Iată, acesta a fost un om mare pe lume, că n-a cârtit înaintea lui Dumnezeu când i-a luat atâtea oi, atâtea vite şi copii. Dar eu, păcătosul, cât sunt de slab în credinţă, că dacă se îmbolnăveşte sau piere vreo oaie, nici nu pot mânca în ziua aceea.
    – De ce nu mănânci atunci, părinte? îl întrebă ucenicul.
    – Apoi, mai am curaj să mănânc, când văd că Dumnezeu pedepseşte turma pentru păcatele mele?

  8. În toamna anului 1946, după aproape 30 de ani de ascultare, părintele Galaction şi-a rupt un picior. Pe când zăcea în pat şi îşi aştepta sfârşitul, a auzit că a murit un călugăr, anume Nazarie. Deci a spus stareţului cu lacrimi:
    – Vă rog, părinte stareţ, să nu-l îngropaţi pe părintele Nazarie fără mine. Nu faceţi cheltuială de două ori. Mâine seară, la ora 6, mă voi duce şi eu din viaţa aceasta. A doua zi, la ora prevestită, bunul ostaş al lui Hristos şi-a dat duhul în mâinile Domnului. În ziua aceea împlinea 64 de ani.

Aşa s-a săvârşit acest fiu al ascultării!

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Invitaţie la Ortodoxie

"Teologia ortodoxă nu este rodul unei îndeletniciri abstracte și tihnite, ci fructul neprețuit și binecuvântat al celei mai înalte trude și încordări sufletești." (Părintele Patriarh Teoctist)

%d blogeri au apreciat asta: