Prima pagină > Ortodoxie, Sfinti Romani > MONAHUL IOV BURLACU – Mănăstirea Neamţ

MONAHUL IOV BURLACU – Mănăstirea Neamţ

MONAHUL IOV BURLACU
Mănăstirea Neamţ

(1874-1941)

a. Viaţa

Cuviosul Iov monahul a fost unul din cei mai duhovniceşti călugări din obştea Mănăstirii Neamţ: mare nevoitor, vestit farmacist şi cunoscător de plante medicinale şi un mare iubitor de săraci.

S-a născut în comuna Boroaia-Suceava. În anul 1906, luându-şi crucea, a urmat lui Hristos, făcându-se călugăr în Mănăstirea Neamţ. Aici s-a nevoit timp de 35 de ani, având aceeaşi ascultare de farmacist al mănăstirii şi îngrijitor al părinţilor bătrâni şi bolnavi de la bolniţă.

În toamna anului 1941, Cuviosul Iov monahul a adormit cu pace şi a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii.

b. Fapte şi cuvinte de învăţătură

  1. Părintele Iov întrecea pe toţi ceilalţi călugări din mănăstire cu aceste trei fapte bune: cu postul, cu neîncetata rugăciune şi cu trezvia minţii. Permanent avea privirea în jos şi cugeta la moarte. Mintea lui era plină de întreaga înţelepciune, faţa senină şi inima mereu deschisă pentru toţi.

  2. Spunea ucenicul lui că niciodată n-a văzut pe părintele Iov râzând sau vorbind cuvinte de prisos. Vorbirea lui era foarte scurtă şi cuvintele pătrundeau ca nişte săgeţi în inima fiecăruia. Mânca o dată pe zi seara şi dormea câteva ore pe noapte pe o bancă, având sub cap un bolovan de piatră învelit cu ziar.

  3. Uneori zicea bătrânul:
    – Fraţilor, fiecare să fie gata de drum, că nimeni nu este veşnic pe pământ. Şi dacă nu vom avea ce arăta lui Hristos, cum vom sta în faţa Lui?

  4. Alteori iarăşi zicea părintele Iov:
    – Cum se înşeală omul de dulceţile vieţii acesteia! Ba, ajunge atât de lipit de materie, încât refuză bucuriile vieţii veşnice. De aceea, un astfel de om face totul ca să nu mai moară. Iar când vine moartea, îl află nepregătit şi deznădăjduit. Cel nepregătit moare de moarte grea. Iar cel pregătit aşteaptă cu bucurie ceasul morţii la care a cugetat toată viaţa. Sfârşitul lui este plin de pace şi nădejde, căci se duce la Hristos.

  5. Părintele Iov era un mare cunoscător al plantelor medicinale şi un renumit farmacist. Singur aduna plantele, vara, din poieni şi păduri, le conser- va şi făcea din ele siropuri şi alifii, pe care apoi le distribuia gratuit la călugării şi mirenii bolnavi. Timp de 30 de ani a fost farmacist şi infirmier la bolniţa Mănăstirii Neamţ. Numele lui era cunoscut peste tot. Căci veneau la el călugări şi mireni bolnavi din toate mănăstirile şi satele din împrejurimi, iar părintele Iov îi primea cu dragoste, îi consulta şi le dădea medicamente preparate de el şi mulţi se vindecau.

  6. Acest părinte iubitor de Dumnezeu îngrijea cu mare dragoste pe călugării suferinzi de la bolniţă. Acolo îşi avea chilia şi farmacia. Acolo zăbovea ziua şi noaptea lângă căpătâiul bolnavilor, mângâind şi legând rănile, primenind paturile sau împărţind mâncarea adusă de la trapeză. Pentru aceasta toţi îl iubeau pe părintele Iov şi îl numeau „părintele nostru”. Această ascultare a dus-o cu bucurie până la sfârşitul vieţii.

  7. Spunea ucenicul lui că părintele Iov era, mai ales noaptea, nelipsit de la biserică. Tot timpul stătea în picioare în urma tuturor, cu privirea în jos şi cu rugăciunea pe buze. Apoi se întorcea la chilie şi citea acatistul şi paraclisul Maicii Domnului, către care avea mare evlavie.

  8. Bunul nevoitor era, de asemenea, foarte milostiv cu cei săraci. Zilnic veneau la el copii orfani, bolnavi, oameni săraci din satul Pipirig şi-i cereau milostenie. Iar părintele Iov îi ospăta pe toţi cu mâncare de la bolniţă. Apoi le dădea câte un ban, iar celor bolnavi le împărţea medicamente şi îi trimitea cu pace la casele lor.

  9. Spunea ucenicul său că pe fiecare îl aşeza la masă cu dragoste şi îl întreba:
    – Cum vrei să fie ciorba, mai caldă sau mai rece? Iar pe altul îl întreba:
    – Vrei ceai amar pentru stomac sau o baie caldă la picioare?
    Cum dorea fiecare, aşa îl servea, cu o dragoste rar întâlnită, căci părintele Iov era întărit şi umbrit de darul Duhului Sfânt.

  10. Odată l-a întrebat un părinte dacă monahul este dator să dea milostenie la săraci. Iar bătrânul a răspuns:
    – Dacă ai, trebuie să dai! Numai dacă nu ai nimic, nu eşti dator să dai milostenie.
    – Dar călugării nu sunt scutiţi de milostenie? Eu cred că numai mirenii sunt datori să o facă.
    – Da, a răspuns bătrânul, călugării adevăraţi sunt scutiţi de milostenie, Dar eşti călugăr? Călugării nu trebuie să aibă nimic, să fie lipsiţi de orice materie, să poarte o singură haină, şi aceea veche. Însă, dacă ai şi nu dai milostenie, poţi să scapi de mustrarea oamenilor, dar de mustrarea lui Dumnezeu nu poţi scăpa.

  11. Într-o zi, părintele Iov a cumpărat o icoană frumoasă cu suma de 700 de lei. Mai târziu, un credincios l-a întrebat:
    – Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare este frumoasă!
    – O vând.
    – Cât să-ţi dau pe dânsa, părinte?
    – Trei sute de lei.
    Auzind aceasta, ucenicul l-a întrebat:
    – De ce ai vândut icoana cu jumătate de preţ?
    – Dacă o dădeam cu cât am cumpărat-o, nu mai aveam pomană. Iar dacă o dădeam fără bani, mă biruia gândul mândriei. În felul acesta am făcut şi milostenie, şi am scăpat şi de mândrie.

  12. Un părinte i-a dat bătrânului o haină groasă de iarnă, că era sărac. Iar părintele Iov, văzând un om lipsit care avea 7 copii, i-a dat lui haina. Într-o zi l-a întrebat cel ce-i dăduse haina:
    – Unde este haina pe care ţi-am dat-o, părinte Iov? Nu cumva ţi-a furat-o cineva?
    – Iartă-mă, părinte, a răspuns bătrânul, a venit la mine un om cu mulţi copii şi i-am dat-o lui, că eu am de toate, slavă Domnului!

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Invitaţie la Ortodoxie

"Teologia ortodoxă nu este rodul unei îndeletniciri abstracte și tihnite, ci fructul neprețuit și binecuvântat al celei mai înalte trude și încordări sufletești." (Părintele Patriarh Teoctist)

%d blogeri au apreciat asta: