Prima pagină > Ortodoxie, Sfinti Romani > SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU – Mănăstirea Stânişoara-Argeş

SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU – Mănăstirea Stânişoara-Argeş

SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU
Mănăstirea Stânişoara-Argeş
(+ 1907)

Schimonahul Atanasie era fiul cel mai mic al preotului Nicolae Popescu, din comuna Bucşeneşti-Argeş şi frate bun cu ieroschimonahul Sava din Mănăstirea Stânişoara. Tatăl său, după ce l-a dat la Seminarul din Râmnicu- Vâlcea, s-a călugărit la Stânişoara cu numele de Nifon şi se nevoia acolo împreună cu fiul cel mai mare.

Dar nici copilul cel mic n-a voit să rămână în lume, că, după ce învăţă 4 clase de seminar şi deprinse bine psaltichia, se duse şi el la Mănăstirea Stânişoara, pentru a cânta toată viaţa lui Hristos. Acolo îi întrecea pe toţi cu frumuseţea cântării, cu râvna pentru cele sfinte şi cu ascultarea. Tatăl său îi zicea la început să se facă preot, dar el a dorit să se călugărească. Atunci tatăl l-a lăsat. Stareţul, văzând nevoinţa lui, l-a tuns în schima monahală cu numele de Atanasie. Şi era un lucru minunat a vedea pe tata cu cei doi fii slujind într-un cuget, ziua şi noaptea, lui Dumnezeu. Însă părintele Atanasie întrecea pe ceilalţi cu osârdia la rugăciune, cu smerenia şi cu tăcerea.

În mănăstire era iubit de toţi, mai ales pentru două daruri duhovniceşti. Citea la strană foarte clar şi frumos, fără nici o greşeală, şi cânta îngereşte, de mişca inimile tuturor. Era încă bun tipicar, ascultare pe care a dus-o toată viaţa. Cincizeci de ani a cântat şi a citit părintele Atanasie în Biserica lui Dumnezeu, rară a ieşi vreodată din mănăstire. Iar pentru smerenia inimii lui, a dobândit de la Hristos darul neîncetatei rugăciuni şi mângâierea Duhului Sfânt.

Iată ce spunea despre el arhimandritul Grigorie Uriţescu:

– Pe părintele Atanasie l-am cunoscut şi am trăit cu dânsul la Mănăstirea Stânişoara, prin anii 1900-1905. Era foarte corect. Nu se amesteca în treburile altora. În afară de mănăstire, la sat sau oraş n-a mers niciodată. Păzea orele de slujbă şi totdeauna, împreună cu fratele său, Sava, erau cei dintâi la biserică. Locul lui era în strana stângă. Citea canoanele şi cânta, dar nu greşea cu nimic la citit, nici altora nu le făcea observaţie dacă greşeau. La ascultare nu deschidea nici o vorbă cu alţii. Răspundea numai dacă era întrebat. Iar în chilia sa, vecină cu a fratelui său, nu primea pe nimeni.

În toamna anului 1907, Cuviosul schimonah Atanasie s-a dus la Hristos, iar trupul lui a fost îngropat alături de tatăl şi de fratele său.

Odihneşte, Doamne, cu drepţii pe adormiţii robii tăi, Cuvioşii Nifon, Sava şi Atanasie!

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Invitaţie la Ortodoxie

"Teologia ortodoxă nu este rodul unei îndeletniciri abstracte și tihnite, ci fructul neprețuit și binecuvântat al celei mai înalte trude și încordări sufletești." (Părintele Patriarh Teoctist)

%d blogeri au apreciat asta: