Prima pagină > Ortodoxie > Desfranata si Fariseul in fata lui Dumnezeu

Desfranata si Fariseul in fata lui Dumnezeu

Luarea aminte la cele lăuntrice ne transformă și ne ajută pe calea dobândirii smereniei, a pocăinței autentice și a vederii apropelui dintr-un unghi al iubirii, înțelegerii și compasiunii. Semerenia este virtutea care ne face să vedem cu adevărat interiorul nostru. Sfântul Teofan Zăvorâtul luând ca exemplu parabola evanghelică a ospățului organizat de Simon fariseul ne deslușește care este analogia dintre comportamentul lui și al nostru atunci când avem în față un om vădit ca fiind păcătos, cum uităm de sinele nostru și ne ațintim privirile asupra celuilalt.
Pentru ce Simon fariseul Îl cinstește pe Domnul și-L poftește la sine, însă văzându-L că o îngăduie cu bunăvoință pe păcătoasă, se smintește și începe să cugete: „Dacă ar fi prooroc…”?
Grija lui era îndreptată spre primirea oaspeților și din pricina grijilor lumești părăsise dreapta cugetare asupra rânduielilor dumnezeiești.
Aceste două tărâmuri – lumesc și duhovnicesc nu se potrivesc deloc ca însușiri și legi.
Până, la urmă mintea noastră va începe să judece după legile aceluia dintre ele cu care se îndeletnicește mai mult.
După rânduielile lumești, cu o păcătoasă învederată nu trebuie să ai de-a face; așa gândește și Simon, uitând că pocăința îi face pe toți curați și îi pune pe păcătoși deopotrivă cu drepții. El socotește că păcătoasei nu i se cuvinea să stea acolo, iar Mântuitorul nu o alungă pentru că nu știe cine e ea; acest gând a născut îndată un altul: „Dacă nu știe, atunci ce fel de prooroc este?” Nu a spus asta cu glas tare, ci numai a gândit-o; la arătare n-a apărut la el nici o schimbare, nici nu s-a întrevăzut în purtarea lui de bună gazdă, însă Domnul i-a citit inima și i-a dat o lecție pe măsură: i-a dat de înțeles că în jurul lui este loc și pentru păcătoși, și că păcătoasa, lipindu-se de El cu inima, I-a dat mai multă cinste decât Simon numai cu ospătarea.

Faptele din afară insuflă omului simțământul neplăcut lui Dumnezeu că este drept, iar luarea aminte la cele lăuntrice păstrează pururea în el simțământul netrebniciei sale înaintea Domnului, care știe toate.(Filip. 4, 10-23; Lc. 7, 36-50)

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Editura Sophia, București 1999, Colecția Părinți Ruși

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Invitaţie la Ortodoxie

"Teologia ortodoxă nu este rodul unei îndeletniciri abstracte și tihnite, ci fructul neprețuit și binecuvântat al celei mai înalte trude și încordări sufletești." (Părintele Patriarh Teoctist)

%d blogeri au apreciat asta: