Prima pagină > Ortodoxie > Nu cerşea milă, nu vroia bani. Tot ce îşi dorea era o îmbrăţişare, un prieten.

Nu cerşea milă, nu vroia bani. Tot ce îşi dorea era o îmbrăţişare, un prieten.

O lumină născută din jocul unei scântei se întrevede jucând pe ringul înalt al peretelui.Copilul cu ochi senini o priveşte fără să-şi dea seama că treptat acea lumină a dispărut, el însuşi, la început pierdut în jocul fascinant al luminii s-a rătăcit mai apoi într-o lume a sa, o lume a inocenţei cunoscută doar de sufletul pur al unui copil.

Era o seară friguroasă, iar acel copil privea plăpândă lumina de la geamul unui magazin, visând doar la un cămin. Mama lui a murit cu puţin înainte de lăsarea primei zăpezi iar pe tatăl său nici măcar nu îl cunoscuse. Fraţi nu avea ca să găsească în ei sprijinul de care avea atâta nevoie. Deodată un glas puternic îl trezeşte la crudă şi nemiloasă realitate

Ce faci aici, cerşetorule! Cauţi milă? Ai greşit, aici nu vei primi aşa ceva, aşa că hai, dispari din ochii mei, vagabondule!

Copilul, cu ochii în lacrimi privea chipul bărbatului care strigă la el, fără să ştie ce să zică, ce să facă. În cele din urmă, cu inima frântă de durere şi alungat de un om fără inimă, porneşte pe drumul înzăpezit, lăsând în urma lui doar lacrimile îngheţate.

Nu cerşea milă, nu vroia bani sau altceva. Tot ce îşi dorea era o îmbrăţişare, un prieten.

Lumea din jurul lui era într-o continuă agitaţie, cuprinsă de un stres sfâşietor, fără a şti în fond pentru ce trudesc atâta. Lumea contemporană, iubitoare de lucrurile materiale nefolositoare, nici măcar nu l-a observat pe micuţul orfan care privea trist, tânjind după o îmbrăţişare.

În cele din urmă, învins de frigul care muşcă din trupul său micuţ şi fraged, copilaşul s-a adăpostit sub un pod, acoperindu-se cu câteva cartoane, în speranţa că va avea parte de puţină căldură, sau, măcar să fie aparat de gerul ucigător, însă speranţa i se nărui repede. Puţin după miezul nopţii, un om ameţit de aburii alcoolului îl trezeşte pe bietul înger care abia aţipise, şi, în timp ce îl înjura şi aruncă cu pietre după el, îl alungă. Începând din nou a plânge, copilaşul nu putea înţelege cum de nici sub un pod nu putea să stea timp de câteva ore, sau, dacă nu minute .Străzile pline de oameni în urmă cu câteva ore erau acum aproape pustiite, numai un suflet rătăcit se plimbă de sus în jos, rătăcind în derivă.

Obosit, cu trupul îngheţat, ajunge în faţa unei clădiri imense şi superbe, cu o cruce în vârf ce părea a atinge cerul. Copilul nu ştia cu certitudine ce este, fiindcă ai săi niciodată nu l-au dus acolo. Simţind o pace în apropierea Bisericii, însă cu incertitudinea în suflet, copilul, cu ochii senini se minunează de frumuseţea ei, însă, deodată aude un zgomot. Întorcându-se vede pe strada mergând o femeie. Dorind să găsească răspuns la întrebarea sa, fuge să o prindă din urmă. Femeia, grăbită, la început nici nu îl baga în seamă, însă, după ce copilul, în timp ce fugea după ea se împiedică şi căzu, lacrimile sale, strigătul lui de durere o determina pe femeie să se oprească şi să asculte ce are de zis micuţul.

Fericit că femeia se oprise, copilul, suav, îi pune întrebarea care îl macină.

Doamnă, ce este clădirea aceea mare şi frumoasă?

Femeia, schiţând un zâmbet, îi răspunde cu o voce blândă:

E o biserică! Nu ai mai fost niciodată?

Plecându-şi capul, copilul răspunde

Nu.

Femeia, mângâindu-l îi răspunde să meargă acasă, iar a doua zi va putea să intre în biserică

Copilul, ascultător din fire da afirmativ din cap şi se ridică să meargă, însă nu ştia unde încotro să se îndrepte. Nu vroia ca cineva să-i plângă de milă şi de aceea nu zise nimic cu privire la familia lui.Oricum obţinuse ceea ce îşi dorise, o mângâiere şi un răspuns la întrebarea sa.

Mergând fără nici o ţintă, în cele din urmă revine la biserică, acel loc sfânt unde găsise o linişte sfântă. Mama lui nu îi vorbise de Dumnezeu, dar, inimioara lui îi zicea că Acesta există. Cu timiditate, începe să se roage, deşi nu o mai făcuse până atunci

În timp ce se ruga, simţea cum inima lui este învăluită de o pace negrăită, de o fericire imensă. Îşi încheie rugăciunea cu următoarele cuvinte:

Doamne, dacă ai nevoie de un mic servitor, de cineva care să şteargă praful încălțămintelor Tale, te rog să mă primeşti!

Oboseala îl copleşeşte, determinându-l să îşi închidă ochişorii şi să adoarmă. A doua zi, când se trezi a fost înconjurat de o lumină negrăită şi îmbrăţişat de o mulţime de îngeraşi, doar trupul îi era îngheţat, pe treptele reci ale bisericii.Printre mulţimea de oameni care s-au strâns să vadă trupul neînsufleţit, era şi femeia din noaptea precedentă, care tristă, cu ochii în lacrimi privea acum trupuşorul rece.

(Mihaela Gligan)

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro

Anunțuri
Categorii:Ortodoxie
  1. Qubit
    13/01/2012 la 2:28 PM

    Mâna de laşi (poezie huşeană)

    Sunteţi o mână de laşi,
    Ce vă iubiţi pătimaş doar pe voi,
    Sunteţi îndrăgostiţi de muzică, de arte…
    Dar viaţa năclaită în sânge
    Nu vreţi să o vedeţi…
    Cu toate că oraşele sunt pline,
    De muribunzi ce zac în sărăcie lucie…
    Dar vouă nu vă pasă!
    Și nările vă freamătă în căutare
    De senzaţii noi…acustice şi vizuale…
    Nu vă mai satură…nici dracul!
    Și nu vă pasă cât de cât,
    Că mâine veţi munci ca sclavii,
    Pentru o gamelă ce-i cu terci…
    Probabil că vă meritaţi din plin,
    Aceşti conducători ce vă conduc.
    Căci iată staţi ascunşi în umbră
    Vicleni şi plini de laşitate
    Și vreţi ca pentru voi…să lupte alţii…
    Sculaţi-vă voi gloată de netrebnici!

  2. Qubit
    04/01/2012 la 4:33 PM

    Vizionând cu mare atenţie aceste filme documentare extraordinar de importante, am realizat un aspect esenţial: controlul mental al acestor indivizi fără scrupule, în manipulare psihică prin intermediul sugestiilor mentale amplificate prin aparatură electronică pe suprafeţe vaste de sute de km pătraţi,se poate combate doar cu rugăciunea minţii:”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”.Ei se folosesc de antenele care sunt montate pe blocuri,pe dealuri,pe diverse înălţimi pentru a induce în rândul maselor, anumite mesaje subliminale.
    O unealtă satanică,aş putea spune,este televizorul! Acesta are rol de inducţie hipnotică a maselor, oamenii devenind receptivi mesajelor subliminale transmise de către aceste antene.
    NU MAI VIZIONATI TELEVIZORUL HIPNOTIZATILOR!
    Lucraţi rugăciunea minţii!

    Vizionaţi aceste filme de mai multe ori.Se prea poate ca la o primă vizionare să vă scape anumite aspecte esenţiale.

    Partea I
    Min.02.28:”omul modern a ajuns o victimă a mediului pe care el însuşi l-a creat sau la al cărei creare a contribuit prin indiferenţa.Iar acest fond al stresului cotidian,al fricii şi izolării,al sentimentului neputinţei şi nefericirii,al pierderii reperelor morale şi etice, este mediul ideal pentru atacurile psihice,pentru controlul mental.
    Si e oare greşit dacă spunem că această atmosferă debusolantă este întreţinută cu bună ştiinţă de anumite forţe,tocmai pentru a facilita manipularea?”

    Min.03.35:”S-a descoperit de exemplu,că fiecare stare psihică poate să creeze în creierul uman o anumită oxigenare specifică în zone separate.Dacă se copiază această hartă de oxigenare a creierului şi se poate calcula astfel frecvenţa care să creeze această oxigenare, se poate transmite această stare psihică şi la alte persoane,nu numai la aceea care a fost depistată.Folosindu-se astfel unde acustice şi ultraacustice de înaltă frecvenţă pentru o masă mare de oameni se pot crea astfel unde cerebrale care să inducă o anumită stare psihică specifică tuturor celor din acel grup”.

    Min.16.28:”Cercetările noastre de mai bine de douăzeci de ani în domeniul acesta,arată că de fapt aceste dispozitive radionice amplifică de fapt foarte foarte mult forţa mentală,sunt de fapt nişte neuroni externi pe care noi ni-i programăm şi care ne focalizează mintea către un anumit fenomen,astfel încât dacă un fenomen s-ar produce,pentru că mintea noastra este aşa cum este,în luni sau ani de zile,prin radionică el este foarte foarte mult accelerat şi practic devine aproape instantaneu”.

    Min.20.43:”Cunoscându-se frecvenţele de rezonanţă a diferitelor organe,modul de funcţionare a creierului şi alte amănunte,se pot stabili programe precise de influenţare la distanţă”.

    Min.25.21:Având în vedere dimensiunile specifice creierului uman,putem spune că lungimea de undă necesară pentru a intra în rezonanţă cu creierul uman este cam peste 40 KHz.Se folosesc aceste frecvenţe,pentru a putea crea anumite rezonanţe şi aceste unde pot bloca chiar şi sinapsele creierului uman”.

    Min.26.46:”…natura minţii noastre este de fapt o radiaţie electromagnetică…radiaţie scalară”

    Min.28.14:”…unele dintre cele mai mari emiţătoare,cum sunt staţiile de emisie pe unde lungi,cum sunt STATIILE DE EMISIE IN GSM au frecvenţe apropiate, foarte foarte mult apropiate de anumite “ferestre magice” considerate pentru creier,locuri în care creierul răspunde foarte uşor,la care este foarte sensibil şi poate fi manipulat foarte,foarte usor”.

    Min.29.33:” în alte zone unde conflictul era intens,foarte mulţi au simţit nevoia să stea liniştiţi,să stea în case,să nu ia parte la acţiune,chiar o stare de blegeală efectivă,adică o stare de relaxare completă şi de impotenţă fizică” . (Notă: nu credeţi că în această stare de letargie se află întreaga ţară? Oare de ce?)

    Min.30.46:”…omul poate fi privit ca un sistem electromagnetic…”

    Min.32.56:”Când celulele mononucleare încep sa se dividă depăşind măsura,asta se numeşte leucemie deci,cu alte cuvinte,pot induce leucemie,într-un câmp electromagnetic,determinand celulele să se dividă mai mult decat este programat” (http://www.jurnalul.ro/externe/hugo-chavez-a-declarat-ca-ar-putea-exista-o-tehnologie-americana-de-inoculare-a-cancerului-600133.htm)

    Min.35.32:”Există astfel mai multe variante a acestui dispozitiv pe care l-a creat, care poate chiar să creeze unde cerebrale care să aducă la suprafaţă amintiri foarte vechi”.

    Min.35.58:” există numeroşi oameni capabili să creeze o influenţă psihică la distanţă”.

    Min.38.25:” Nu aş vrea să dau nume, dar chiar aici în Romania la Facultatea de Psihologie de exemplu,acum caţiva ani,cinci sau şase ani,poate mai mult,un profesor de la Facultatea de Psihologie,chiar cu preocupări oculte (notă personală: ce ţin de cabala masonică,magie neagră,legarea sinelui,atacuri psi. etc) le spunea studenţilor …sunt grupe de oameni care în perioada între ora 11-01 noaptea,cand anumite energii fundamentale se manifestă şi cand majoritatea oamenilor dorm,ei meditează şi cu ajutorul unor dispozitive îşi amplifică forţa mentală şi transmit anumite sugestii în subconştientul colectiv.iar pentru cei care lucrează noaptea,în perioada diurnă,cand ei s-ar odihni, la fel,o altă grupă…ca să nu lase gândurile la întamplare…”( notă personală: ca să nu se trezească masa de adormiţi cumva şi să realizeze că sunt de fapt nişte SCLAVI! A cui sclavi? Bineînţeles că sunt sclavii acestor şmecheri cu şorţuleţe ce populează lojele satanice”

    150.Comandoul de asasini (poezie huşeană)

    Dimineaţa pe la ora patru,dormeam,
    Fiind în pat cu faţa în sus…
    Prin somn văd un comando de forme ovoide negre,
    Erau în jur de şaisprezece suflete de oameni şi de demoni,
    Pe unul dintre ei l-am recunoscut,
    Fiind un mare ofiţer de la secret.
    Si s-au lăsat pe mine uşurel,
    Si plin de groază am observat,
    Că îmi făcuseră un fel de spărtură,
    In corpul trupului astral,
    Iar viaţa se scurgea asemenea unui aer,
    Ce iese dintr-o pungă ce e umflată tot cu aer,
    Si-i dai mai multe găuri cu un ac…
    Si-n câteva secunde am înţeles,
    Că viaţa îmi atârnă de un fir de păr,
    Si am strigat cu ultime puteri:
    „Iisuse Te rog ajută-mă!”
    Si fulgerător într-o fracţiune de secundă,
    Au disparut aceşti tâlhari,
    Fiind loviţi de sus de Insuşi Domnul nostru Iisus,
    Care a venit degrabă la chemarea mea,
    Si m-a salvat…oare a câta oară?

    Prieteni,nu are rost să mai extrag din context alte idei.Asta puteţi şi singuri.
    Un lucru e clar,suntem în mijlocul unui război informaţional şi ţinta suntem noi,mai exact sufletele noastre.
    Fiecare îşi va decide singur drumul în viaţă,cu cine va defila.
    Eu m-am hotărât de mult deja: defilez până la ultima mea suflare cu Iisus Hristos.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: