Arhiva

Archive for the ‘Sfinti Romani’ Category

SFINTI ROMANI – CUPRINS

Sfinti romani din sec. III-VI

Cuviosul Ierarh Valentinian, Mitropolit al Tomisului

Cuviosul Ierarh Paternus, Mitropolit al Tomisului

Cuviosul Ioan Maxentiu

Cuviosul Ierarh Teotim II, Episcop al Tomisului

Cuviosul Dionisie cel Mic „Scitul”

Sfantul Ierarh Alexandru, Episcop al Tomisului

Cuviosul Ierarh Ioan, Episcop al Tomisului

Sfantul Ierarh Timotei, Episcop al Tomisului

Sfantul Gherman Daco-Romanul

Sfantul Ioan Casian

Sfantul Ierarh Teotim I Scitul, Episcop al Tomisului

Sfantul Ierarh Gherontie (Terentie), Episcop al Tomisului

Sfantul Ierarh Vetranion (Bretanion), Episcop al Tomisului

Cuviosul Eutihie Preotul

Preotul Sansala

Sfantul Mucenic Nichita Romanul

Sfantul Mare Mucenic Sava

Un Episcop necunoscut al Tomisului

Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip si alti 31 de la Niculitel

Sfintii Mucenici Tit si Gordian, Episcopi ai Tomisului

Sfantul Sfintit Mucenic Efrem, Episcop al Tomisului

Sfintii Mucenici Epictet Preotul si Astion Monahul

Sfantul Ierarh Evanghelicus, Episcop al Tomisului

Sfinti romani din sec. VII-XIII

Mitropolitul Teodor de Vicina

Sfanta Mucenita Filoteia de la Curtea de Arges

Sfantul Dimitrie cel Nou de la Bucuresti

Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi

Cuviosii Damian si Iosif, Asezamantul monahal de la Basarabi-Constanta

Sfantul Grigorie Decapolitul de la Bistrita-Valcea

Sfinti romani din sec. XIV-XV

Sihastrii de pe Valea Sucevitei – Manastirea Sucevita

Cuviosul Anastasie Dascalul, Manastirea Moldovita

Cuviosul Gherontie Ieroschimonahul, Egumen al Manastirii Humor

Cuviosul Iacob Ieromonahul, Manastirea Putna

Cuviosul Stahie Arhimandritul, Egumen al Manastirii Probota

Cuviosul Chiriac Schimonahul, Manastirea Putna

Cuviosul Nicodim Ieromonahul, Manastirea Putna

Cuviosul Vasile Monahul, Manastirea Putna

Cuviosul Casian Monahul, Manastirea Putna

Cuviosul Ioasaf Arhimandritul, Primul Egumen al Manastirii Putna

Cuviosul Misail Ieroschimonahul, Egumen al Manastirii Voronet

Sfantul Daniil Sihastrul, Manastirea Voronet

Mitropolitul Teoctist I al Moldovei si Sucevei

Cuviosii Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir si Grecu

Cuviosul Iosif de la Bisericani, Sihastria Bisericani-Neamt

Cuviosul Siluan Ieroschimonahul, Mare Egumen al Manastirii Neamt

Cuviosul Gavriil Uric (Scriitorul), Manastirea Neamt

Monahul Filotei Imnograful, Manastirea Cozia

Cuviosul Agapie Sihastrul, Ctitorul Manastirii Agapia Veche

Sfantul Vasile de la Moldovita

Cuviosul Silvestru Sihastrul, Schitul Silvestru-Ceahlau

Cuviosul Iov Sihastrul, Manastirea Bogdanesti

Cuviosul Macarie Ieromonahul, Ctitorul Manastirii Boistea-Neamt

Sfantul Leontie de la Radauti, Manastirea Bogdana

Cuviosul Gavriil Ieromonahul, Primul Egumen al Manastirii Cozia

Cuviosul Diometian Arhimandritul, Mare Egumen al Manastirilor Neamt si Bistrita

Mitropolitul Iosif Musat, Primul Ierarh al Moldovei

Cuviosul Pahomie Ieromonahul, Egumen al Manastirii Peri

Sfantul Nicodim de la Tismana

Cuviosii Sofronie, Pimen si Siluan, Manastirea Neamt

Un Sfant Roman Anonim, Manastirea Neamt

Cuviosul Iosif Sihastrul, Muntii Buzaului

Cuviosul Dionisie Sihastrul, Muntii Buzaului

Cuviosul Agaton Sihastrul, Muntii Buzaului

Cuviosul Ciprian Ieroschimonahul, Al doilea Egumen al Manastirii Neamt

Cuviosul Gherman Schimonahul, Primul Egumen al Manastirii Neamt

Mitropolitul Iachint de Vicina, Primul Mitropolit al Tarii Romanesti

Mitropolitul Macarie de Vicina

Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Sfinti romani din sec. XV-XVI

Mitropolitul Teofan II, al Moldovei si Sucevei

Episcopul Isaia de Radauti

Cuviosul Silvian Ieromonahul, Primul Egumen al Manastirii Rasca

Cuviosul Iov Sihastrul – Manastirea Rasca

Cuviosii Sihastri Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Stefan si Atanasie

Cuviosul Zosima Ieroschimonahul, Intemeietorul Manastirii Secu

Cuviosul Iacob cel Vrednic, primul egumen al Manastirii Slatina

Cuviosul Ioan Sihastrul – Valea Sihastriei

Cuviosul Pahomie Sihastrul, Intemeietorul Manastirii Slatina

Cuviosul Paisie Ieromonahul, Egumen al Manastirii Humor

Cuviosul Antonie Protopsaltul – Manastirea Putna

Sfantul Eustatie de la Probota

Sihastrii din Muntele Scaunelor

Mitropolitul Grigorie Rosca al Moldovei si Sucevei

Ieromonahul Amfilohie, Primul egumen al Manastirii Pangarati

Episcopul Macarie al Romanului

Mitropolitul Teofan I, al Moldovei si Sucevei

Sfantul Ierarh Ghelasie, mare egumen al Manastirii Ramet – Alba

Cuviosul Peon Sihastrul, Muntele Ceahlau

Cuviosul Pahomie Schimonahul, Ctitorul Manastirii Bistrita – Valcea

Cuviosul Inochentie de la Probota

Mitropolitul Teoctist II, al Moldovei si Sucevei

Mitropolitul Gheorghe I, al Moldovei si Sucevei

Sfantul Ioan de la Prislop

Sfantul Ierarh Nifon, Mitropolitul Tarii Romanesti

Cuviosul Eufrosin Sihastrul

Cuviosul Chiriac Sihastrul, Manastirea Neamt

Cuviosul Paladie Sihastrul, Manastirea Putna

Cuviosul Eustatie Protopsaltul, Manastirea Putna

Cuviosul Paisie Arhimandritul, al doilea egumen al Manastirii Putna

Cuviosul Calistrat Sihastrul, Manastirea Sucevita

Cuviosul Ioan Monahul, Manastirea Voronet

Cuviosul Spiridon Monahul, Manastirea Putna

Cuviosul Paladie Tahigraful, Manastirea Putna

Cuviosul Efrem Ieroschimonahul, Egumen al Manastirii Voronet

Arhimandritul Grigorie, Manastirea Bistrita -Neamt

Cuviosul Simeon Sihastrul, Intemeietorul Manastirii Pangarat

Sfinti romani din sec. XVI-XVII

Cuvioasa Melania Schimonahia – Sihastria Durau – Ceahlau

Cuvioasa Sofia Schimonahia – Schitul Sofia – Ceahlau

Cuvioasa Casiana Schimonahia – Schitul Casiana – Ceahlau

Cuviosul Lazar Sihastrul – Schitul Sihastria Putnei

Fericitul Mitropolit Dosoftei al Moldovei si Sucevei

Sfantul Ierarh Sava Marturisitorul, Mitropolit al Ardealului

Cuviosii Silvestru, Iov si Agaton – Sihastria Manastirii Tazlau

Cuviosul Onufrie Pustnicul

Sfantul Chiriac de la Tazlau

Sfantul Chiriac de la Bisericani

Sfantul Partenie de la Agapia

Sfantul Rafail de la Agapia

Sihastrii Iosif, Partenie si Pavel, Intemeietorii Manastirii Sihastria

Cuviosul Atanasie Ieroschimonahul – Manastirea Sihastria

Mitropolitul Varlaam al Moldovei si Sucevei

Sfantul Mucenic Ioan Valahul (Romanul)

Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos

Sfantul Epifanie de la Voronet

Sfantul Ierarh Iorest Marturisitorul – Mitropolit al Ardealului

Cuviosul Meletie Sihastrul – Sihastria Stanisoara-Arges

Cuviosul Neofit Sihastrul – Sihastria Stanisoara – Arges

Cuviosii Sihastri Daniil si Misail – Intemeietorii Manastirii Turnu

Cuviosul Ioanichie Schimonahul – Sihastria Valea Chiliilor – Muscel

Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei si Sucevei

Episcopul Efrem al Radautilor – Manastirea Moldovita

Cuviosul Pangratie Arhimandritul – Manastirea Sucevita

Cuviosii Vucol, Ghedeon si Gherman – sihastri pe Muntele Ceahlau

Cuviosul Dosoftei Dascalul – Egumen in Schitul lui Zosima-Secu

Cuviosul Ieremia Valahul (Romanul)

Cuviosii Parinti Evloghie, Pimen, Misail, Vasile si Paisie – Sihastria Agapia Veche

Cuviosul Filotei Dascalul – Manastirea Putna

Cuviosul Isaia Pustnicul – Manastirea Moldovita

Cuviosul Ioan Sihastrul – Manastirea Rasca

Sfantul Ioan Arhiepiscopul – Manastirea Rasca

Sfinti romani din sec XVII-XVIII

Schimonahia Olimpiada, Fondatoarea Manastirii Varatec

Arhimandritul Lazar Ursu, Manastirea Neamt

Sfantul Paisie de la Neamt, Mare Staret al Manastirii Neamt

Ieroschimonahul Paisie, Schitul Sihastria Putnei

Episcopul Dosoftei Herescu, Episcopia Radautilor

Cuviosul Onufrie Pustnicul, Schitul Sihastria Voronei

Ieroschimonahul Natan, Schitul Sihastria Putnei

Cuviosul Sila Ieroschimonahul, Egumen al Schitului Sihastria Putnei

Cuviosul Vartolomeu Mazareanul, Manastirea Putna

Mitropolitul Iacob Putneanul, al Moldovei si Sucevei

Sfantul Sofronie Marturisitorul, Manastirea Cioara – Sebes

Cuviosul Rafail Caligraful, Manastirea Horezu

Cuviosul Vasile Ieroschimonahul, Staretul Schitului Poiana Marului

Episcopul Ioanichie al Romanului – Ctitorul Schitului Vovidenia – Neamt

Cuviosul Sebastian Sihastrul – Intemeietorul Schitului Sihastru -Tecuci

Cuviosul Isachie Sihastrul – Manastirea Sucevita

Cuviosul Ioan Pustnicul – Schitul Trestieni Buzau

Cuviosul Agafton Sihastrul – Manastirea Agafton Botosani

Cuviosul Schimonah Proterie – Schitul Trestieni – Buzau

Sfantul Visarion Marturisitorul

Cuviosul Ioan Arhimandritul, Primul egumen al Manastirii Horezu

Pustnicii din Poiana Trapezei – Valea Sihastriei

Sfantul Antonie de la Iezerul-Valcea

Cuvioasa Mavra de la Ceahlau

Episcopul Pahomie al Romanului

Sfantul Ierarh Antim Ivireanul

Mitropolitul Teodosie al Tarii Romanesti

Cuviosii Patapie si Nicandru – Sihastrii din Muntele Ceahlau

Cuviosul Simeon Sihastrul – Schitul Sihastria Ceahlaului

Episcopul Mitrofan de Buzau

Cuviosul Elefterie Sihastrul – Schitul Sihla

Sfanta Teodora de la Sihla

Cuviosul Varsanufie Sihastrul – Egumen al Schitului Sihastria

Cuviosul Pavel Sihastrul – Duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla

Sfinti romani intre 1800-1850

Monahul Silvestru Ailincai, Manastirea Durau-Neamt

Cuviosul Calinic Pustnicul, Manastirea Horaita-Neamt

Episcopul Chesarie al Buzaului

Pustnicul sfant de la Pestera Mica a Ialomicioarei

Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei si Sucevei

Cuviosul Iustin ieroschimonahul, Primul Ctitor al Schitului Prodromul-Athos

Schimonahul Nicanor, Manastirea Sihastria-Neamt

Ieroschimonahul Iosif Protopsaltul, Manastirea Neamt

Schimonahul Isaac Dascalul, Manastirea Neamt

Cuvioasa Xenia Schimonahia, Manastirea Agapia

Ieromonahul Macarie Protopsaltul

Schimonahia Filoteia, mama Sfantului Calinic de la Cernica

Mitropolitul Grigorie Dascalul al Tarii Romanesti

Arhimandritul Dometian, Staret al Manastirii Neamt

Cuviosul Zosima Pustnicul, Schitul Pocrov-Neamt

Schimonahii Gherontie si Gherman, Pustnici in Muntii Sihlei

Cuviosul Pimen Ieroschimonahul, Duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica

Cuviosul Iosif Pustnicul, Mare Duhovnic al Manastirii Varatec

Arhimandritul Ilarie, Staret al Manastirii Neamt

Cuviosii Parinti din Manastirea Secu (ucisi de turci in septembrie 1821)

Episcopul Iosif de Arges

Arhimandritul Timotei, Staret al Manastirii Ccernica

Schimonahia Nazaria, Manastirea Varatec

Cuviosul Sisoe Sihastrul, Ctitor si Egumen al Schitului Rarau

Monahul Gherontie Dascalul, Manastirea Neamt

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe, Mare Staret al Manastirii Cernica

Mitropolitul Iacob Stamati al Moldovei si Sucevei

Sfinti romani intre 1850-1900

Schimonahiile Fevronia, Sofia si Olimpiada, Manastirea Agafton-Botosani

Episcopul Melchisedec Stefanescu, Episcopia Romanului

Arhimandritul Andronic Popovici, Ctitor al Manastirii Noul Neamt

Cuviosul Avxentie Sihastrul, Mare nevoitor in Muntele Athos

Monahia Eufrosina Lazu, Manastirea Varatec

Arhimandritul Timotei Ionescu, Staret al Manastirii Neamt

Ieroschimonahul Neofit Eliade, Manastirea Neamt

Arhimandritul Gherman Ionescu, Manastirea Tazlau-Neamt

Schimonahia Tavefta Ursache, Manastirea Agapia

Duhovnicul Ioasaf Apostoliu, Manastirea Neamt

Arhimandritul Teofan Cristea, Manastirea Noul Neamt

Sfantul Antipa Atonitul, Manastirea Varlaam

Ieroschimonahul Orest Baldovin, Chilia Sfantul Ipatie Vatopedu-Muntele Athos

Mitropolitul Ardealului Andrei Saguna

Schimonahul Gordie Pustnicul, Manastirea Neamt

Arhimandritul Varnava, Staret al Manastirii Pangarati-Neamt

Arhimandritul Ermoghen Buhus, Al doilea Ctitor al Manastirii Horaita-Neamt

Cuviosul Procopie (Picu) Patrut

Ieroschimonahul Iona, Egumen al Schitului Sihla-Neamt

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica

Cuviosul Pahomie Pustnicul, Schitul Pocrov-Neamt

Pustnicul Gherasim, cel nebun pentru Hristos

Arhimandritul Visarion Fagarasanul, Ctitorul Manastirii Cocos

Ieroschimonahul Valerian, Manastirea Sihastria-Neamt

Arhimandritul Irinarh Roseti, Manastirea Horaita si Muntele Tabor

Schimonahia Safta Brancoveanu, Manastirea Varatec

Cuviosul Pahomie Pustnicul, Schitul Pestera Ialomicioarei

Arhimandritul Neonil Buzila, Mare Staret al Manastirii Neamt

Sfinti romani intre 1900-1950

Monahul Ghervasie Gaspar, Manastirea Sihastria

Monahia Magdalena Tofan, Manastirea Agapia

Monahul Galaction Ilie, Manastirea Sihastria

Cuviosul Vitalie Monahul, Sfantul Munte Athos

Protosinghelul Ghedeon Verenciuc, Schitul Sihastria Voronei – Botosani

Protosinghelul Vichentie Malau, Manastirea Secu

Schimonahul Grigorie Bica, Manastirea Ciolanu – Buzau

Protosinghelul Iosif Craciun, Manastirea Neamt

Protosinglelul Ioanichie Moroi, Manastirea Sihastria

Monahia Epiharia Moisescu, Manastirea Bistrita – Valcea

Monahul Ioanichie Sturzu, Manastirea Secu

Mitropolitul Gurie Grosu, Mitropolia Basarabiei

Arhidiaconul Varlaam Arghirescu, Mitropolia Moldovei si a Sucevei

Arhimandritul Antipa Dinescu, Schitul Prodromul – Athos

Monahul Iov Burlacu, Manastirea Neamt

Ieromonahul Ignatie Radulescu, Manastirea Sfantul Sava – Betleem

Cuviosul Ioil Monahul, Schitul Pestera Ialomicioarei

Arhimandritul Grigorie Georgescu, Manastirea Cheia – Prahova

Pustnicii Partenie si Gherasim, Manastirea Sihastria

Monahul Stefan Sihastrul, Manastirea Sfantul Sava – Betleem

Monahia Melitina Beu, Manastirea Varatec

Monahul Ilarion Radu, Catedrala Mitropolitana Iasi

Monahia Domnica Dumitrescu, Manastirea Namaiesti – Muscel

Schimonahia Isidora Pustnica, Schitul Sihla – Neamt

Monahul Mina Diaconescu, Manastirea Turnu

Cuviosul Ghelasie Maloviceanu, Manastirea Cernica

Monahia Matrona Domnaru, Manastirea Horezu

Ieroschimonahul Varlaam Vantu, Muntele Athos

Monahul Ilarion Ionica, Manastirea Sihastria

Monahul Gherasim Ilie, Manastirea Sihastria

Rasoforul Vasile Ilie, Manastirea Sihastria

Ierodiaconul Cristofor Sihastrul, Schitul Sihla

Ieroschimonahul Ilie Vulpe, mare duhovnic al parintilor atoniti

Arhiereul Valerian Stefanescu, Episcopia Romanului

Protosinghelul Porfirie Bucurescu, Manastirea Frasinei-Valcea

Monahia Epraxia Demi. Manastirea Agapia

Monahia Xenia Velisarie, Manastirea Agafton

Protosinglelul Ghedeon Georgescu, Egumen al Schitului Prodromul-Athos

Schimonahia Suzana Stefanescu, Manastirea Razboieni, Neamt

Monahia Elisabeta Vlahuta, Manastirea Agapia

Pustnicul Gherasim Greerus, Muntii Casin-Bacau

Arhimandritul Calist Gheorghiu, Manastirea Neamt

Arhimandritul Visarion Ionescu, Staret al Manastirii Cernica

Monahia Maria Sturza

Schimonahul Irinarh Sisman

Monahul Silvestru Alincai, Manastirea Durau-Neamt

Mosul Gheorghe Lazar, Manastirea Varatec

Ieroschimonahul Nectarie, Manastirea Almas – Neamt

Arhimandritul Chiriac Nicolau, Manastirea Neamt

Schimonahul Atanasie Popescu, Manastirea Stanisoara – Arges

Cuviosul Dometie Monahul, Manastirea Neamt

Ieroschimonahul Sava Popescu, Manastirea Stanisoara – Arges

Ieroschimonahul Vasian Panaite, Egumen al Schitului Pocrov-Neamt

Cuviosul Nectarie Protopsaltul, Schitul romanesc Prodromul, Muntele Athos

Mitropolitul Iosif Naniescu, al Moldovei si Sucevei

Ieroschimonahul Nifon Ionescu, Adevaratul Ctitor al Schitului romanesc Prodromul, Muntele Athos

Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu, duhovnicul Sfantului Calinic, Schitul Lainici – Gorj

Arhimandritul Nectarie Banul, Muntele Tabor

Ieroschimonahul Nectarie, al doilea Ctitor al Schitului Prodromul, Muntele Athos

Sfinti romani intre 1950-2006

Monahul Gudiil Avacaritei – Manastirea Neamt

Monahul Paisie Nichitencu – Manastirea Sihastria

Protosinghelul Eftimie Tanase – Manastirea Agapia Veche

Ieromonahul Damian Stog – Schitul Sf. Ioan Botezatorul Iordan

Schimonahia Melania Mincu – Schitul Sf Ioan Botezatorul Iordan

Schimonahul Iuvenalie Barsan – Manastirea Slatina

Protosinghelul Daniil Pricop – Manastirea Slatina Suceava

Monahia Epraxia Malau – Manastirea Varatec

Protosinghelul Iosif Rusu – Manastirea dintr-un Lemn

Schimonahia Valentina Neacsu – Pustnica din din Muntii Sihlei

Monahul Damian Taru – Manastirea Neamt

Ieroschimonahul Daniil Tudor – Schitul Rarau

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

Schimonahul Gherasim Carja, Manastirea Neamt

Protosinghelul Mihail Badila, Schitul Pestera Ialomicioarei

Monahia Agatonica Bordacel, Manastirea dintr-un Lemn

Protosinghelul Vasian Scripca – Manastirea Secu

Arhimandritul Sava Cimpoca – Schitul Sf. Ioan Botezatorul

Schimonahul Iona Balasescu – Sihastria Cavsocalivia – Muntele Athos

Monahul Atanasie Pavaluca – Manastirea Neamt

Monahul Evghenie Dumitrescu – Schitul Brazi – Vrancea

Ieromonahul Cosma Popa – Manastirea Cocos Tulcea

Ieromonahul Varnava Lasconi, Manastirea Bistrita Valcea

Sfantul Ioan Episcopul cel Minunat – Schitul Sihla

 

Richard Wurmbrand si Ortodoxia

 

 

Anunțuri
Categorii:Ortodoxie, Sfinti Romani Etichete:

PUSTNICUL SFÂNT de la Peştera Mică a Ialomicioarei

PUSTNICUL SFÂNT
de la Peştera Mică a Ialomicioarei
(secolul XIX)

(Numele lui s-a uitat o dată cu pierderea arhivei schitului)

La începutul secolului XIX se nevoia în Schitul Peştera Ialomicioarei un călugăr smerit şi foarte iubitor de Dumnezeu. După câţiva ani, dorind să se roage în pustie, a plecat din schit şi şi-a găsit sălaş o peşteră nebăgată în seamă, în desişul codrilor, numită până astăzi „Peştera Mică”. Pustnicul nu ştia că acolo îşi avea adăpost un urs. Dar, cu rânduiala lui Dumnezeu, s-au împrietenit unul cu altul, încât noaptea locuiau împreună în aceeaşi peşteră, iar ziua ursul pleca în pădure, iar sihastrul se ruga lui Dumnezeu.

Acolo s-a nevoit mulţi ani pustnicul în post, în rugăciune şi în alte neştiute osteneli. În tradiţia locului se spune că pustnicul nu primea nici un fel de mâncare de la nimeni, ci singur şi-o agonisea din pădure. Numai ursul, ca ucenic credincios, îi aducea vara în peşteră rugi de zmeură şi mure.

Se mai spune din bătrâni că, odată, doi vânători au pândit ursul în zmeuriş ca să-l împuşte. Apoi s-au luat după el până s-a ascuns în peşteră. Şi cum pândeau ei în apropiere, a ieşit pustnicul afară şi le-a zis:
– Ce căutaţi, fraţilor, în pustiul acesta?
– Să ne iertaţi, părinte, suntem vânători. Urmărim un urs. Parcă s-a ascuns aici în peşteră.
– Dar v-a făcut vreun rău? Lăsaţi ursul în pace! Veţi găsi în pădure alte animale!
– Iartă-ne, părinte – au zis vânătorii – şi te roagă pentru noi!
– Dumnezeu să vă binecuvinteze, fraţilor. Mergeţi în pace.
– Părinte, avem ceva de mâncare la noi, am vrea s-o lăsăm sfinţiei tale. Vrei s-o primeşti?
– Lăsaţi-o acolo, pe piatră.
La urmă iarăşi l-au întrebat pe pustnic:
– Părinte, vom mai veni prin locurile acestea. Vrei să-ţi aducem ceva de mâncare?
– Cum vă este voia, fraţilor.

După câteva săptămâni au urcat din nou vânătorii pe Valea Ialomicioarei să ducă de mâncare cuviosului. Când au ajuns la gura peşterii, au văzut un lucru înfricoşat. Pustnicul împreună cu ursul erau plecaţi din peşteră, iar alături, pe piatră, mâncarea lăsată mai înainte de ei era neatinsă.

Din ziua aceea, nimeni nu ştie unde s-a dus sihastrul, unde o fi răposat şi care îi era numele. Singura binecuvântare rămasă de la el este un mic izvor de apă, ce curge în fundul peşterii pentru mângâierea trecătorilor. Până astăzi, credincioşii intră în „Peştera Mică”, se roagă şi iau apă din „Izvorul Pustnicului”. Însă, oricâtă apă ar lua, izvorul nu se împuţinează niciodată.

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul Părinţilor noştri!

MITROPOLITUL GRIGORIE ROŞCA al Moldovei şi Sucevei

MITROPOLITUL GRIGORIE ROŞCA
al Moldovei şi Sucevei
(+1570)

Acest ierarh iubitor de Hristos a fost unul dintre cei mai apropiaţi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul, din neamul căruia se trăgea. Era originar din nordul Moldovei. Către sfârşitul secolului al XV-lea (1490) a fost adus în obştea Mănăstirii Voroneţ de către Cuviosul Daniil egumenul. Despre acesta însuşi mitropolitul Grigorie scria mai târziu, pe o Evanghelie dăruită Voroneţului, că „din fragedă copilărie m-am făgăduit lui Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Daniil cel Nou”.

Ca ucenic al celui mai mare duhovnic, sihastru şi sfânt moldovean, tânărul Grigorie învaţă din copilărie de la dascălul său nevoinţa duhovnicească, smerenia, ascultarea, întreaga înţelepciune, cunoştinţa Sfintelor Scripturi şi dragostea de oameni. A deprins, de asemenea, rânduiala slujbelor, rugăciunea şi buna chivernisire a casei Domnului.

Pentru viaţa sa îmbunătăţită, în anul 1523 a fost numit egumen al Mănăstirii Probota, pe care o conduce cu multă râvnă şi pricepere timp de 23 de ani (1523-1546). Fiind rudă cu voievodul Petru Rareş, la îndemnul său, domnul Moldovei înnoieşte în întregime biserica şi chiliile mănăstirii, alegându-şi aici locul de veşnică odihnă.

Sub egumenia ieromonahului Grigorie Roşca, Mănăstirea Probota a trăit o epocă de mare înflorire duhovnicească şi culturală. În timpul său au strălucit în Probota doi mari cuvioşi părinţi purtători de Dumnezeu, anume Sfinţii Inochentie şi Eustatie. Obştea număra aproape 100 de monahi, din care unii erau duhovnici renumiţi, alţii rugători iscusiţi, iar alţii, zugravi de biserici, dascăli de limbi străine, traducători şi buni caligrafi. Tot prin grija sa, biserica Mănăstirii Probota este pictată în întregime, atât în interior, cât şi pe dinafară. Acest egumen a contribuit cel mai mult la formarea unei vestite şcoli de zugravi moldoveni, cum nu mai fusese până atunci în Moldova. Unii dintre aceşti zugravi anonimi erau monahi şi ucenici ai marelui stareţ.

Văzând domnul Moldovei, Iliaş Rareş (1546-1551) petrecerea egumenului Grigorie, în anul 1546 îl alege, cu sfat de obşte, mitropolit al Moldovei. Timp de 6 ani, cât a păstorit turma lui Hristos, neobositul ierarh a înviorat viaţa călugărească în mănăstiri, a rânduit stareţi vrednici, a zidit biserici prin sate şi a povăţuit cu pricepere oile cele cuvântătoare pe calea mântuirii, apărând cu toată puterea sfânta credinţă ortodoxă.

Însă, nestatornicia vremurilor şi desele schimbări de domni, au silit pe marele mitropolit, în anul 1551, să se retragă din scaun la mănăstirea de metanie, Voroneţ. Timp de încă 19 ani de zile, mitropolitul Grigorie a fost făclie şi candelă nestinsă în această obşte şi în toată Moldova de nord, pe toţi învăţând şi folosind cu cuvântul şi cu fapta, cu smerenia, cu bărbăţia, cu îndemnul şi cu multa sa înţelepciune. Căci era părinte sufletesc al multor egumeni şi duhovnici, sihaştri, oameni de rând şi dregători de ţară. În această vreme şi viaţa isihastă a luat o mare amploare, îndeosebi în jurul Voroneţului, al Mănăstirilor Slatina şi Agapia şi în Munţii Rarău şi Ceahlău.

Faima acestui mitropolit a atras numeroşi monahi în obştea Mănăstirii Voroneţ, dintre care unii erau iscusiţi cronicari, cunoscători ai limbilor greacă şi slavonă, traducători în grai românesc şi pricepuţi în Sfânta Scriptură. Mitropolitul Grigorie este considerat chiar fondatorul unei şcoli de copişti şi traducători la Voroneţ, unde se studiau textele biblice şi scrierile Sfinţilor Părinţi, unde se traduceau cărţi în limba românească şi unde se lucra stăruitor la formarea limbii naţionale şi la introducerea ei în cultul nostru ortodox.

Monahii de la Voroneţ, cu binecuvântarea mitropolitului Grigorie, ajungeau până în Maramureş şi în toată Transilvania, ducând şi aducând manuscrise dintr-o parte în alta. Datorită acestui ierarh şi ucenicilor lui, s-au păstrat şi copiat aici două din cele mai vechi manuscrise româneşti, „Codicele Voroneţian” şi „Psaltirea Voroneţiană”. Tot la porunca lui s-a copiat pentru Mănăstirea Voroneţ un Tetraevangheliar în anul 1551 „cu cheltuiala arhiepiscopului Grigorie, mitropolitul Sucevei, cu mâna mult păcătosului diacon Mihail”.

De asemenea, neobositul ierarh a adăugat un pridvor nou la biserica Mănăstirii Voroneţ şi a pus pe cei mai vestiţi zugravi ai Moldovei s-o împodobească cu frescă exterioară, cum nu este alta mai frumoasă în ţară. Iar la intrare a poruncit să se picteze alături de portretul său chipul Cuviosului Daniil Sihastrul, cu aureolă de sfânt. Tot el a pus şi o frumoasă piatră de mormânt deasupra moaştelor marelui său dascăl şi părinte sufletesc. Astfel, mitropolitul Grigorie Roşca este considerat al treilea ctitor al Mănăstirii Voroneţ, după Ştefan cel Mare şi Sfântul Daniil Sihastrul, rudenia sa.

Ajungând la adânci bătrâneţi şi pregătindu-şi singur mormântul, la 5 februarie 1570, vrednicul ierarh şi părinte al Moldovei, Grigorie Roşca, s-a strămutat la veşnicele lăcaşuri în vârstă de peste 90 de ani şi a fost înmormântat în pridvorul bisericii înnoite de el.

IEROSCHIMONAHUL NECTARIE al doilea ctitor al Schitului Prodromul Muntele Athos

IEROSCHIMONAHUL NECTARIE
al doilea ctitor al Schitului Prodromul
Muntele Athos
(1800 – circa 1900)

Cuviosul Nectarie a fost cel mai de aproape ucenic şi colaborator al stareţului Nifon Ionescu, la fondarea Schitului Prodromul din Athos. Era de loc din comuna Bursucani-Bârlad. Auzind de Mănăstirea Horaiţa şi de marele stareţ Irinarh Roseti, a venit aici şi s-a făcut călugăr de dânsul, prin anul 1830. Apoi, cu binecuvântarea lui, în anul 1840, a plecat la Sfântul Munte împreună cu povăţuitorul său, monahul Natanail. Acolo împreună s-au nevoit, împreună au răbdat lipsurile, împreună au cumpărat chilia Vigla Ianicopoli de sub vârful Atonului, împreună s-au făcut schimonahi, împreună au adunat ajutoare din ţară şi au fondat Schitul Românesc Prodromul.

Ieroschimonahul Nifon, fiind stareţ, se îngrijea mai mult de cele duhovniceşti ale obştii, iar părintele Nectarie, fiind iconom al schitului, se îngrijea mai mult de cele ale Martei. Aduna bani din ţară, aducea materiale pentru zidirea bisericii şi a chiliilor, transporta alimente cu corabia şi odihnea pe toţi.

În anul 1852, Cuviosul Nectarie a adus în Athos trei fraţi ai săi după trup şi i-a făcut schimonahi. Iar după anul 1870, când stareţul Nifon se retrage din Prodromul la linişte, se retrage şi ieroschimonahul Nectarie lângă fraţii săi, la Schitul Sfânta Ana. Acolo s-a nevoit peste douăzeci de ani în post şi rugăciune părintele Nectarie, al doilea ctitor al schitului românesc din Athos. Apoi, bineplăcând lui Dumnezeu, a adormit cu pace, spre sfârşitul secolului trecut.

ARHIMANDRITUL NECTARIE BANUL – Muntele Tabor

ARHIMANDRITUL NECTARIE BANUL
Muntele Tabor
(1818 – circa 1900)

Acest cuvios părinte a fost ucenicul cel mai apropiat şi biograful arhimandritului Irinarh Roseti. Era fiul preotului Alexandru Banul din satul Călineşti-Roman, născut în anul 1818. De mic a rămas orfan de părinţi. În anul 1834, când era de 15 ani, auzind de marele stareţ Irinarh Roseti de la Mănăstirea Horaiţa, a intrat ca vieţuitor în sihăstria lui. Mai pe urmă, stareţul l-a făcut călugăr şi diacon, dându-i numele de Nectarie. Tot atunci se face călugăriţă şi sora lui, Mersonia, la Mănăstirea de maici Giurgeni-Roman.

În anul 1843, când arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ca ucenic şi pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea şi blândeţea lui. Acolo s-au nevoit împreună aproape 20 de ani, împărţind unul cu altul toate ispitele, necazurile şi bucuriile vieţii pustniceşti.

Mai întâi s-au nevoit cinci ani în Nazaret. Apoi s-au urcat pe Muntele Tabor şi acolo au devenit sihaştri renumiţi în toată Galileea pentru viaţa lor aleasă, pentru răbdarea şi smerenia lor. În toată viaţa sa, Cuviosul Nectarie a slujit cu multă credinţă şi dragoste pe părintele său duhovnicesc, neieşind niciodată din cuvântul lui. În anul 1859, arhimandritul Irinarh s-a mutat din viaţa aceasta, după ce mai întâi a prevestit ucenicului său că va rămâne stareţ pe Tabor şi va termina biserica începută de el.

După moartea stareţului său, Cuviosul Nectarie a fost făcut preot şi arhimandrit, în anul 1862, de patriarhul Ierusalimului, Chirii. Apoi s-a mai nevoit singur pe Tabor „încă alţi 20 de ani pentru Domnul şi pentru hatârul patriarhului, slujind nu numai Sfânta Liturghie, ci şi la toate slujbele cele trebuincioase mănăstirii”. Biserica a terminat-o în anul 1862 şi a sfinţit-o în acelaşi an, la praznicul Schimbării Domnului la Faţă. Mai târziu a zidit câteva chilii şi zidul de jur-împrejur. Iar în anul 1892, simţindu-se bătrân şi bolnav, s-a retras în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, unde mai trăieşte până la sfârşitul secolului trecut. În anul 1898, bătrânul a scris Viaţa arhiman- dritului Irinarh Roseti, precum însuşi îi prezisese pe când trăia, şi o trimite la Mitropolia din Bucureşti să fie publicată.

Iată ce spune arhimandritul Nectarie în prefaţa ei:

„Tocmai acum la bătrâneţe, când sunt de 80 de ani şi îmi tremură mâna şi mi-au slăbit vederile, am scris-o cu multă osteneală. Dar cunosc eu bine că multe greşeli am făcut şi în tâlcuire şi în scriere. Ci rog cu multă smerenie pe dascălii cei învăţaţi şi iscusiţi, partea duhovnicească şi mirenească, să îndrepteze greşelile mele cu duhul blândeţilor şi să mă ierte pe mine prostul că nu am putut a tâlcui şi a scrie mai bine decât aceste care le pun înainte. Că măcar deşi sunt feciorul preotului Alexandru din satul Călineşti, care este aproape de oraşul Roman ca două sau trei ceasuri, dar am rămas sărman de părinţi de mic copil şi nu am avut om ca să mă dea la învăţătură, numai din darul lui Dumnezeu m-am învăţat puţin oarece de un frate. Apoi ajungând în vârstă de 15 ani, m-am dus la Mănăstirea Horaiţa şi m-am făcut monah de părintele Irinarh, ca doar aş putea a-mi mântui măcar sufletul meu, dacă nu sunt vrednic să mai povăţuiesc şi pe alţii spre mântuire…”.

După patruzeci de ani de aspră nevoinţă pe Tabor, arhimandritul Nectarie Banul se mută la veşnica odihnă în Mănăstirea Sfântul Sava şi este înmormân- tat alături de ceilalţi călugări români iubitori de Hristos.

CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU – Duhovnicul Sfântului Calinic Schitul Lainici-Gorj

CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU
Duhovnicul Sfântului Calinic
Schitul Lainici-Gorj
(+ 1900)

Acest cuvios părinte a fost unul din marii stareţi ai monahismului românesc, care a strălucit în mănăstirile Olteniei, în a doua jumătate a secolului trecut.

Era de loc din judeţul Vâlcea. Intrând de mic în nevoinţă călugărească la Mănăstirea Cernica, în puţină vreme a deprins bine meşteşugul luptei duhovniceşti, încât pe mulţi întrecea cu rugăciunea, cu smerenia şi ascultarea. Apoi a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion.

Sfântul Ierarh Calinic, pe când păstorea Eparhia Râmnicului, cunoscând petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, în vara anului 1853 l-a hirotonit diacon şi preot şi l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi l-a făcut arhimandrit şi îl avea de sfetnic şi duhovnic. Şi atât de mult îl iubea şi se cucerea de sfinţenia vieţii lui, că adeseori îl vizita la schit, numindu-l „luceafărul de la Lainici!”. Numele acesta a rămas în graiul poporului până astăzi. De la Cuviosul Irodion se întorcea Sfântul Calinic peste munţi spre Râmnicu-Vâlcea, în vara anului 1854, când i s-a descoperit de la Dumnezeu moartea arhimandritului Nicandru, stareţul Cernicăi.

Pentru multa lui smerenie, arhimandritul Irodion s-a învrednicit de la Hristos de darul preasfintei rugăciuni şi al izgonirii duhurilor necurate. De aceea, nu puţini bolnavi şi neputincioşi de prin satele Olteniei şi Transilvaniei alergau la el şi se vindecau, încât numele său se făcuse cunoscut peste tot. Acest mare stareţ se învrednicise şi de darul mai înaintevederii. Că multora le spunea gândurile cele de taină şi le vestea cele viitoare.

Odată, o femeie i-a adus, după obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul i-a răspuns:
– Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!
– Ba nu, părinte – a zis femeia -, de la capra mea este.
– Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc, că nu mai este capra ta! Deci, vădită fiind femeia, şi-a mărturisit păcatul şi, luând binecuvântare, din ziua aceea n-a mai drăcuit.

Aşa a trăit Cuviosul arhimandrit Irodion, totdeauna arzând pentru dragos- tea lui Hristos, ca o făclie în sfeşnic, mângâind, vindecând şi folosind duhovni- ceşte, atât pe mireni, cât şi pe călugări. Şi a fost duhovnic şi egumen vestit la Schitul Lainici peste 35 de ani, adunând în jurul său cam la 30 de ucenici.

Deci, ajungând în vârstă de peste 90 de ani şi simţindu-şi aproape sfârşitul, a chemat la sine pe toţi şi le-a dat binecuvântarea cea mai de pe urmă, zicând:

– Fiii mei, să ştiţi că puţin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulţi ani pustiu. Voi, însă, îngropaţi lângă altar trupul meu şi nu uitaţi făgăduinţele călugăreşti ce le-aţi dat lui Hristos!

Apoi s-a mutat la cele veşnice, în primăvara anului 1900, pentru a lua plata ostenelilor sale.

În toamna anului 1916 s-a împlinit prezicerea Cuviosului Irodion Ionescu. Că fiind lupte grele pe Valea Jiului, Schitul Lainici a rămas pustiu 13 ani. Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica transformată în grajd pentru cai. Abia în anul 1929, Schitul Lainici a luat din nou fiinţă prin grija Protosinghelului Visarion Toia.

Noul stareţ, auzind de viaţa şi faptele Cuviosului Irodion Ionescu, l-a dezgropat în toamna aceluiaşi an şi trupul său, o! slăvită minune! l-a găsit întreg şi nevătămat ca pe un adevărat sfânt! Deci, luând poruncă de la episcopul Râmnicului, l-a îngropat din nou în mormântul său, unde se află şi astăzi.

Credincioşii de prin sate păstrează cu evlavie în casele lor chipul stareţului Irodion, iar când au unele necazuri, vin la Schitul Lainici, se roagă, îşi ating hainele de mormântul cuviosului, îi sărută crucea şi pleacă mângâiaţi la căminele lor.

IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU – Adevăratul ctitor al Schitului Românesc Prodromul-Muntele Athos

IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU
Adevăratul ctitor al Schitului Românesc
Prodromul-Muntele Athos
(1807-1901)

Cuviosul Nifon ieroschimonahul este cel dintâi şi adevăratul ctitor al Schitului Românesc Prodromul din Athos.

S-a născut în judeţul Vaslui din părinţi săraci şi foarte credincioşi. Auzind de vestitul stareţ al Mănăstirii Horaiţa, arhimandritul Irinarh Roseti, în anul 1826 a intrat în obştea lui şi s-a făcut călugăr de dânsul, cu numele de Natanail. În anul 1840 a plecat la Muntele Athos împreună cu monahul Nectarie din aceeaşi mănăstire. Mai întâi s-au nevoit în Mănăstirea Cutlumuş. Apoi au cumpărat o chilie în Schitul Sfânta Ana. Aici părintele Natanail se face schimonah, cu numele de Nifon.

Adunându-şi călugări mulţi în jurul său, din care o parte erau din Mănăstirea Horaiţa, schimonahul Nifon, ajutat de prietenul său iubit Nectarie, a cumpărat o chilie mai încăpătoare lângă mare, la locul numit Chiraşa, pe moşia Mănăstirii Lavra, unde se mută cu ucenicii săi.

În anul 1850, părinţii Nifon şi Nectarie vin în Moldova, sunt hirotoniţi preoţi şi cer ajutorul mitropolitului Sofronie Miclescu şi domnitorului Grigore Ghica de la Iaşi, pentru zidirea unui schit românesc în Athos. În urma ajutorului primit de 3.500 de galbeni şi a intervenţiei către Mănăstirea Lavra, conducerea acesteia recunoaşte chilia Vigla Ianicopoli drept schit românesc. Aici mai fuseseră egumeni, Cuviosul Iustin duhovnicul şi Patapie ucenicul lui, între anii 1810-1825, dar chiliile zidite de dânşii ajunseseră în ruină.

În anul 1852, ieroschimonahii Nifon şi Nectarie au pus temelia bisericii Schitului Prodromul, cu hramul Botezul Domnului. Opt ani mai târziu, în 1860, biserica era deja pictată. În acelaşi an, arhiereul Isaia Vicol (ajuns episcop la Roman între anii 1868-1878), însoţit de câţiva clerici şi două sute de pelerini din ţară, sfinţeşte noua biserică şi numeşte pe ieroschimonahul Nifon Ionescu stareţ al Schitului Prodromul. Înmulţindu-se călugării români în schit, părinţii Nifon şi Nectarie au adunat noi ajutoare din ţară şi au zidit două corpuri de chilii cu câte două etaje pe laturile de nord-vest şi est.

Pe lângă grija de organizare, Cuviosul Nifon, fondatorul Schitului Prodromul, s-a îngrijit şi de întărirea vieţii duhovniceşti din obştea sa. Mai întâi a adunat în jurul său pe cei mai buni călugări români ce se nevoiau pe atunci în Sfântul Munte, în frunte cu vestitul protopsalt Nectarie schimonahul. Apoi a rânduit la biserică Liturghia zilnică şi pravila ca la marile mănăstiri atonite. De asemenea, ascultările, masa şi întreţinerea erau întru totul de obşte.

Spovedania obştii, care număra până la 100 de părinţi şi fraţi, se făcea regulat în fiecare săptămână, iar Sfânta Împărtăşanie pentru bătrâni şi schimonahi se făcea săptămânal, iar pentru ceilalţi la două săptămâni. Pentru bolnavi, stareţul a zidit bolniţă şi a rânduit călugări îngrijitori, iar pentru cei tineri şi cu talent a format şcoală de muzică psaltică, vestită în tot Muntele Athos, sub conducerea marelui dascăl şi protopsalt român, schimonahul Nectarie Creţu. Astfel, sub stăreţia ieroschimonahului Nifon Ionescu, Schitul Prodromul îşi trăia cea mai liniştită epocă de armonie şi înflorire duhov- nicească din toată istoria sa.

În anul 1870, însă, părintele Nifon se retrage din stăreţie şi revine în ţară. Aici întemeiază Schitul Bucium de la Iaşi, ca metoc al Prodomului. După câţiva ani se reîntoarce în Sfântul Munte şi se retrage la linişte cu ucenicul său într-o peşteră de lângă mare, la 20 de minute depărtare de schitul întemeiat de el. Alături avea şi un mic paraclis cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, unde săvârşea pravila zilnică şi Liturghia în sărbători.

Acolo, în peşteră, între munte şi mare, s-a nevoit Cuviosul Nifon în post şi rugăciune încă 20 de ani, slăvind pe Dumnezeu ziua şi noaptea. Iar în anul 1901 şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, în vârstă de 94 de ani. Peştera lui se cheamă până astăzi „Peştera Părintelui Nifon”, iar trupul său a fost îngropat de ucenici alături, într-un loc tăinuit, după dorinţa sa.

Doamne, numără în ceata sfinţilor pe Cuviosul Nifon pustnicul!