Archive

Posts Tagged ‘Proces’

UN DOCUMENT EXCEPŢIONAL: ACTELE PROCESULUI ŞI INTEROGATORIILOR SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL ŞI A UCENICILOR LUI

Audierea de la palat (655)21-MAXIMpt_site-medium
          Relatare a acţiunii juridice ce a avut loc între domnul avvă Maxim şi cei dimpreună cu el şi arhonţii (din Senat) în Consiliul Secret
                1. În ziua în care domnul avvă Maxim şi cei dimpreună cu el au fost aduşi pe mare în acest oraş imperial (Constantinopol), pe la apusul soarelui, venind doi „mandatores“ (trimişi) împreună cu zece „execubitores“ (soldaţi din garda imperială) i-au ridicat din navă dezbrăcaţi şi desculţi şi, despărţindu-i unii de alţii, i-au ţinut în arest în diferite „excubita“(unităţi de gardă). Şi după câteva zile i-au adus la palat şi-l introduc pe bătrânul în locul unde era adunat Senatul şi o mare mulţime, îl pun să stea în picioare în mijlocul arhonţilor aşezaţi jos, iar sakellarul(trezorier al casei imperiale, sakellarul era în Bizanţ echivalentul unui ministru al finanţelor, al administraţiei publice şi al controlului funcţionării instituţiilor imperiale. În procesele de înaltă trădare intentate papei Martin, lui Maxim şi însoţitorilor săi, el joacă şi rolul de prim-procuror imperial. Potrivit „Memorialului lui Teodor Spudeul“ care, pentru a-i sublinia cruzimea, îi dă porecla de „Bukoleon“ – Taurleu – el se numea probabil Leon) îi spune cu multă mânie şi furie:
          – Creştin eşti tu?
          Iar el a zis:
          – Cu harul lui Hristos Dumnezeul a toate sunt creştin.
          Iar acela a zis:
          – Nu-i adevărat.
          Răspuns-a robul lui Dumnezeu:
          – Tu zici că nu sunt. Dar Dumnezeu ştie că sunt şi rămân creştin.
          Atunci acela i-a zis:
          – Dacă eşti creştin, cum îl urăşti pe împăratul (Constans II, 641-668)?
          Răspunzând, robul lui Dumnezeu a spus:
          – De unde se vede aşa de evident aceasta? Pentru că ura, ca şi iubirea (agape) de altfel, e o dispoziţie ascunsă a sufletului.
          Iar acela a zis:
          – Din câte le-ai făcut te-ai arătat limpede tuturor că urăşti pe împăratul şi statul lui, fiindcă tu singur ai predat sarakinilor (arabilor) Egiptul, Alexandria, Pentapole, Tripolis şi Africa.
          El însă a spus:
          – Şi care e dovada acestor lucruri?
          Atunci l-au adus pe Ioan, fost sakellar al lui Petru, fostul strateg al Numidiei Africii, care a zis:
          – Acum 22 de ani (în 633), bunicul (Heraclie) împăratului de acum, a poruncit răposatului Petru să ia armată şi să plece în Egipt împotriva sarakinilor. Şi el ţi-a scris, grăind cu tine ca şi cu un rob al lui Dumnezeu şi încrezându-se în tine ca într-un bărbat sfânt, (întrebându-te) dacă-l sfătuieşti să plece. Iar tu i-ai scris răspunzându-i şi zicându-i să nu facă nimic asemănător, pentru că lui Dumnezeu nu-i place să se dea ajutor statului romanilor pe vremea împărăţiei lui Heraclie şi a neamului său.
          Atunci robul lui Dumnezeu i-a zis:
          – Dacă spui adevărul, negreşit că ai şi scrisoarea lui Petru către mine şi a mea către el (Aceste scrisori probabil n-au existat. Ni se păstrează însă două importante epistole şi în acelaşi timp tratate de hristologie antimonofizită – epistola 12 şi 13 – fragmente dintr-o a treia şi un tratat despre calculul pascal adresate de Sfântul Maxim „ilustrului patriciu Petru“, care pare să fie acelaşi personaj cu strategul Numidiei de aici). Să fie aduse aici şi mă voi supune pedepselor prevăzute în lege.
          Acela a zis:
          – Eu n-am nici o scrisoare, nici nu ştiu dacă ţi-a scris cumva. Dar toţi cei din tabără vorbeau în acel timp aceste lucruri.
          Atunci robul lui Dumnezeu a zis:
          – Dacă întreaga tabără grăia aceste lucruri, cum de numai tu singur mă calomniezi pe mine? M-ai văzut tu vreodată pe mine sau eu pe tine?
          Iar acela a zis:
          – Niciodată.
          Atunci, întorcându-se către Senat, robul lui Dumnezeu a spus:
          – Judecaţi dacă este drept a aduce astfel de acuzatori sau martori, „căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura“ (Mt. VII, 20), zice Dumnezeul a toate. Citește mai mult…

Procesul lui Iisus- un proces nedrept

Acest proces ne intereseaza deoarece Iisus le-a spus continuatorilor ideilor sale sa-i comemoreze moartea, survenita in urma acestui proces, jerfa sa fiind de importanta vitala pentru noi si pentru viitorul nostru. Palestina sub ocupatie romana putea sa-si judece raufacatorii, dar nu sa-i si execute. Activitatea lui Iisus de predicare a deranjat foarte mult autoritatile religioase ale vremii, incat reprezentantii ei au hotarat ca trebuie sa moara. Desigur actiunea lor trebuia sa para legala. Actiunea judiciara impotriva cuiva trebuia sa inceapa numai dupa depozitiile a doi martori, care trebuiau sa fie concordante. In cazul lui Iisus, autoritatile evreiesti au gasit cea mai buna modalitate de a scapa de El, L-au retinut intr-o noapte cand nu exista multime imprejur.

In momentul arestarii nu exista nici o plangere impotriva lui, preotii si Sanhedrinul incepand sa caute martori abia dupa arestare. Ei nu au putut gasi doua marturii care sa concorde, iar sarcina instantei nu era aceasta, deci procedura era ilegala. Cei care L-au prins pe Iisus, L-au dus in casa marelui preot Ana care a inceput sa-L interogheze. Din nou ilegal deoarece acuzatiile grave, conform legilor iudaice de atunci trebuiau sa se desfasoare ziua, iar procesul trebuia sa fie public. De asemenea Ana ar fi trebuit sa interogheze martorii despre faptele lui Iisus,deci nu pe acuzat, de aceea Iisus i-a raspuns :”De ce ma intrebi pe mine?”. La aceste cuvinte una din garzi L-a palmuit, din nou contrar legii (nu trebuia bruscat pana la stabilirea vinovatiei).

A fost apoi dus la casa lui Caiafa, unde a continuat acest proces ilegal, tinut in miez de noapte. Negasind marturii concordante impotriva lui, marele preot Caiafa a incercat sa-L determine pe Iisus sa se incrimineze, dar nu au reusit. Nici aceasta tactica nu era in spiritul legii. In final L-au intrebat :” Esti Hristos, Fiul Celui Binecuvantat”? Iisus a raspuns;”Sunt! Si voi Il veti vedea pe Fiul omului stand la dreapta puterii.”Preotii au considerat aceasta drept o blasfemie si toti L-au condamnat la moarte. Dupa legea mozaica procesul trebuia sa se fi desfasurat cu usile deschise si nu in secret,de asemenea lui Iisus nu i s-a permis sa aduca martori in favoarea sa. Judecatorii nu au procedat la vot cum se facea de obicei,alta ilegalitate.

Deorece nu puteau sa-L execute fara avizul guvernatorului roman, L-au dus in fata lui Pilat. Acesta a intrebat ce acuzatie au impotriva lui. Preotii stiind ca acuzatia de blasfemie este neintemeiata, au inventat faptul ca Iisus instiga lumea sa nu plateasca impozitele Cezarului si ca se erijeaza in regele iudeilor. Pilat l-a intrebat pe Iisus: “Esti tu regele Iudeilor?”. Acesta i-a raspuns initial: “Tu zici!” Apoi a spus :”Imparatia mea nu este din aceasta lume!” Pilat si-a dat seama ca acest om nu este o amenintare pentru Roma si a spus ca nu gaseste nici o vina acestui om,convingere pe care si-a pastrat-o pe tot parcursul procesului. A spus preotilor ca nu gaseste nici o vina acestui om. A incercat sa-L elibereze, profitand de obiceiul evreilor de a elibera un detinut cu ocazia Pastelui, dar multimea a dorit eliberarea talharului Baraba. Preotii au strigat daca-l eliberezi pe omul acesta nu esti prieten al Cezarului. Pilat ii iritase destul pe evrei si se temea ca Imparatul de atunci, Tiberiu, il va considera nedemn de a mentine linistea in provincie. De frica a cedat si a dat ordin ca Iisus sa fie crucificat. Astfel s-a produs cea mai abjecta crima din istoria umanitatii.

Iisus a fost nevinovat, dar a stiut ca trebuia sa moara pentru a-i salva pe oamenii care vor asculta de El (Matei 20,28). Sa nu uitam niciodata sacrificiul Lui! La curtea Suprema din Jerusalim dupa anii 1950 s-au depus cereri de rejudecare a procesului lui Iisus. Prima cerere fiind a olandezului Ruble Groskamp. Toate au fost respinse pe motiv ca acuzatiile de pretinsa mesianitate, de blasfemie si pangarirea Templului, aduse lui Iisus ar fi sub jurisdictia unui nou Sanhedrin si nu a unei instante civile.

VIZIREANU FULVIA (Felicis)

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Pledoaria dr. Nicolae Paulescu din cadrul procesului studentilor nationalisti din 23 martie 1924

NicolaePaulescu Pledoaria dr. Nicolae Paulescu din cadrul procesului studentilor nationalisti din 23 martie 1924

“Cauza ajunsă în judecata domniilor d-voastră nu este tentativa decisă sau intenţia neconcretizată a unor tineri studenţi de a întrebuinţa violenţa în raporturile dintre guvernaţi şi guvernanţi. Cauza ajunsă în judecarea domniilor d-voastră nu este vreo ostilitate mai mult sau mai puţin antisocială împotriva populaţiei evreieşti paşnice, muncitoare şi până la proba contrară prezumată a fi loială cu statul care o găzduieşte şi în care trăieşte. Naţiunea Română a creat Statul Român. Naţiunea Română este singura răspunzătoare în Istorie. Dacă piere România, nu alţii, ci singuri noi, românii, vom fi vinovaţi. Responsabilitatea aduce dreptul de a conduce şi, înainte de aceasta, dreptul la apărare. Românii sunt un popor paşnic şi o naţiune conştientă. Suntem toleranţi cu străinii pentru că avem legitimitate pe pământul strămoşesc şi pentru că nu ne lipseşte capacitatea de a asimila de bună voie.

Cauza ajunsă în judecata domniilor d-voastră este cea mai mare primejdie naţională şi socială din istoria de două milenii a poporului nostru. Cauza ajunsă înaintea domniilor d-voastră este conspiraţia Forţelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul la suveranitate şi de a fonda aici în spaţiul carpato-pontodunărean Israelul european. Israelul european: stat bi-naţional cu evreii clasă conducătoare şi exploatatoare în calitate de naţiune învingătoare şi cu noi, românii, clasă subordonată şi exploatată în calitate de naţiune învinsă. În România nu există antisemitism nativ scop în sine din ură de rasă sau ură de religie. În România există numai un antisemitism reactiv de legitimă apărare împotriva unei agresiuni din exterior în complicitate cu trădare din interior.

Înainte de a vă retrage în camera de deliberare şi înainte de a lua o decizie, vă adresez o rugăminte. Vă adresez rugămintea să vă gândiţi că sunteţi exponenţii unei naţiuni căreia Dumnezeu îi interzice a se sinucide. Rugămintea că n-aveţi chiar dreptul să uitaţi cele 34 generaţii premergătoare de români care vă privesc din cer şi din pământ. Rugămintea să vă gândiţi că nu aveţi chiar întreg dreptul de a nu ţine seama de ce aşteaptă şi de ce nădăjduiesc de la dvoastră următoarele generaţii de români.

Sunteţi îndreptăţiţi să judecaţi după legile în vigoare şi după propria d-voastră conştiinţă. Umila mea rugăminte şi mare rugăminte a istoriei sunt ca la criteriul legii şi la criteriul conştiinţei să adăugaţi criteriul Naţiunii care nu vrea să moară şi care nu trebuie să moară. Vă însoţeşte rugămintea mea şi eu alături de întreaga Naţiune avem încredere în domniile d-voastră.”

*Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, Bucuresti; d. 19 iulie 1931, Bucuresti), om de ştiinţă român, mdeic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucuresti, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulina.

*In cadrul acestui proces au fost judecati : Corneliu Codreanu, Ion I. Mota, Ilie Gârneata, Tudose Popescu, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leonida Bandac, Vernichescu, Traian Breazu, Nicolae Dragos, dr. C. Danulescu, Ion Zelea Codreanu in asa-zisul complot al studentimii contra guvernului Romaniei.

sursa: dr. Serban Milcoveanu – Pentru ce a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu.

Invitaţie la Ortodoxie

"Teologia ortodoxă nu este rodul unei îndeletniciri abstracte și tihnite, ci fructul neprețuit și binecuvântat al celei mai înalte trude și încordări sufletești." (Părintele Patriarh Teoctist)